A fost prima zi la TIFF pentru mine. Si prima la Cluj. Asta dupa ce am mai incercat sa ajung anul trecut la festival, dar am pierdut trenul. A fost atunci, cred, si-o scapare freudiana. E posibil ca lipsa de chef de-a merge optsprezece ore cu trenul, o dusa si-o venita, m-a facut sa-l pierd. Numai si dupa ce-am vazut astazi aici, mi-am dat seama ca merita chiar si sa pierzi aproape o zi cu acceleratul obosit (acelasi ca si-acum douazeci de ani, care opreste aproape in orice halta) pentru a petrece o alta aici.
In primul rind e aerul cumva occidental din Cluj (aproape ca ma simt in strainatate), sentimentul ca prin locurile acestea economia “duduie” – la maximum, atit cit se poate in Romania, poate nu foarte mult, dar incomparabil mai bine decit in Iasi. E suficient numai sa ma gindesc la marimea avioanelor care brazdeaza cerul orasului la aterizare si la decolare (nici unul dintre acestea n-ar putea urca sau cobori pe pista pe care noi, iesenii, o numim cu naivitate aeroport). Si din nou – n-am cum sa nu fac comparatia – e grozava atmosfera asta de adevarat eveniment cultural pe care ti-o da TIFF-ul, sentimentul ca n-ai trait nimic cit de cit asemanator ca anvergura in Iasi. Aruncati doar o privire pe site-ul festivalului – www.tiff.ro – la numarul premierelor, al filmelor din program, la lista de invitati si va veti convinge si singuri.
Dimineata de la 10 am participat, alaturi de citiva confrati de breasla, la o dezbatere despre legatura dintre literatura si film. Data fiind ora si ziua de joi, am crezut ca n-o sa vina mai nimeni. Evident, m-am inselat. A iesit o discutie pe cinste, care a tinut publicul timp de trei ore. Nu insist pentru ca vreau sa mai spun pe fuga, la cald, doar doua vorbe despre Aurora, (foarte)lungmetrajul lui Cristi Puiu, a carui premiera in Romania a avut loc aici, dupa ce s-a intors de la Cannes. Un film de trei ore, oarecum buimacitor, pentru care-ti trebuie nervi de otel, pe de o parte ca sa-i suporti lentoarea de inceput, pe de alta ca sa-i rezisti fortei capatate pina la final.
Si aceasta a fost ziua intii. Mai stau trei si vin acasa. Evident, revin cu detalii.