Amintiri revenite in memorie la o virsta inaintata ce revelau ca, asa cum Dinu Lipatti a fost preferatul lui Alfred Cortot pentru premiul intii, tinara pianista a fost si ea preferata unui alt profesor de renume, Emil von Sauer. Nici unul dintre cei doi mari pedagogi din juriul condus de dirijorul Clemens Kraus nu a reusit sa-si impuna alegerea, Dinu Lipatti trebuind sa se multumeasca cu un loc doi, iar Sonia Gurevich, dupa numele ei de fata, cu o mentiune, locul patru, premiul al treilea nefiind acordat.
Sofia Cosma, cea ramasa pina astazi in memoria muzicografiei romanesti, s-ar putea spune ca este o pasare Phoenix, istoria ei raminind ingropata timp de decenii de tabuurile lumii comuniste. In anii ‘70, redevenita o pianista de renume, pedagoaga ea insasi, conferentiara la Conservatorul din Iasi si iubita de elevi, concertind in toata tara si nu o data si in strainatate, cu citeva discuri remarcabile inregistrate de Electrecord, Sofia Cosma a ajuns sa fie identificata cu scoala pianistica autohtona; intr-un asemenea grad incit biografii lui Lipatti, de exemplu, aminteau intr-o nota a lucrarii lor ca la concursul din 1933, intre finalisti s-au mai remarcat doi “romani”.
In fapt, viata pianistei, nascuta in noiembrie 1914, intr-un shtetl nu departe de Vilnius, avusese, pina in anii ‘70, toate ingredientele unui parcurs exceptional, cu aripi ce atinsesera atit limitele paradisului muzical, cit si pe cele ale iadului concentrationar sovietic. Cum isi amintea ea, reluata de presa americana, dupa refugierea in Statele Unite, in 1980, copilaria ii fusese deja marcata de peregrinarile parintilor, plecati o vreme la Moscova, unde Sonia trebuise sa participe, alaturi de alti copii, la cortegiul funerar al lui Lenin, apoi reintorsi in Letonia de origine, unde tinara talentata a luat primele lectii de pian. Intr-atit de talentata incit in 1933 se impunea la Concursul de pian amintit de la Viena, finalista intre cei 252 de candidati.
Din 1934 devenea, la Academia de Muzica din Viena, studenta unui mare pedagog, Julius Isserlis, nascut la Chisinau si format la Moscova la scoala lui Taneyev, intre altii, si devenea pianista concertanta in Austria. Nazistii aveau sa alunge insa muzicienii evrei din Viena, iar Sonia, chemata de parinti sa revina la Riga, refuza invitatia profesorului ei de a se refugia in Anglia. Consecintele aveau sa fie dramatice fiindca, odata cu incheierea scurtei perioade de independenta a Letoniei, in 1940, cariera ei de pianista se apropia de sfirsit. In 1941, intr-unul din valurile de arestari facute de NKVD, Sonia era retinuta din cauza pasaportului ei austriac si deportata intr-un lagar in Karaganda (Kazahstan).
In amintirea ei, cei sapte ani traiti in Gulag s-au rezumat la trei elemente principale: munca fortata, foamete si lupta pentru supravietuire. Eliberata in 1947, expulzata spre Viena, dar detinuta inca pentru citeva luni la Sighet, avea sa mai traiasca doi ani de peregrinari si lipsuri, impreuna cu mica Ilona, copilul de un an, nascut din iubirea ei, in lagarul de munca, cu un codetinut, de nationalitate romana, Cosma. Cei doi se reuneau dupa trei ani, in Romania, iar din 1956, sub numele Sofia Cosma, artista separata de pian timp de 15 ani isi relua studiile ajutata de Florica Muzicescu, pentru a fi consacrata ulterior, ba chiar identificata, drept o reputata pianista a scolii romanesti.
Mi-e greu sa inteleg de ce Electrecord-ul nu-i reediteaza discurile, dar nu e singura dintre excelentii muzicieni plecati din Romania comunista. Cei care vor sa o descopere sau sa reasculte au la dispozitie oricum un CD american, al casei TownHall, un recital din 1978 cu piese de Beethoven, Chopin, Brahms, Bach-Busoni, omagiu la aniversarea de 80 de ani a pianistei, editat de un confrate si admirator, Lincoln Mayorga. In presa americana, la debutul new-yorkez din 1982, despre Sofia Cosma se scria ca jocul ei exceleaza prin “claritate, echilibru si acuratete, iar atunci cind repertoriul e pe masura temperamentului ei, devine cu totul impresionant”.
In ce masura experientele vietii ei si-au spus cuvintul in calitatea pianismului mult elogiat al Sofiei Cosma este greu de cuantificat. Probabil, documentarul incheiat recent de realizatorul Lincoln Mayorga si filmat de experimentatul cineast Cas Thomas Curley va aduce clarificari pe acest plan. Deocamdata, ascultindu-i si reascultindu-i discul compact TownHall am retinut elogiul unui meloman anonim, care il recomanda scriind “palmierii nu pot creste in Siberia, dar nici Beethoven nu poate sa moara…”.