Asa-i ca sinteti un pic derutati, neputinciosi, acum ca nu mai aveti cum sa puneti in functiune acel groaznic mestesug de timpire in care erati specializati? Asa-i ca va ginditi in sinea voastra: „Bai, ce i-am fi facut noi unuia ca asta!”?
Mama, cum m-ati mai fi invatat voi sa fiu barbat, cum mi-ati mai fi predat lectii de umilinta gratuita! Cu cita satisfactie m-ati fi tuns voi! Cu cita bucurie mi-ati fi servit invataturi patriotice, dindu-mi bocanci cu doua numere mai mari si o uniforma rupta in fund pe care s-o mentin impecabila! Cu cita placere m-ati fi obligat sa spal bude, sa curat cartofi, sa ma tirasc prin noroaie, cu masca de gaze pe fata, pina mi-ar fi dat singele pe nas! Cu cita mindrie mi-ati fi servit zoaie in loc de mincare si m-ati fi convins sa-mi netezesc asternuturile de pe Patul lui Procust! Cu cita dibacie mi-ati fi scos voi „aerele” din cap, daca se poate, laolalta cu creierii!
Si stiti ce-i cu adevarat comic? Eu n-am facut nimic ca sa scap. Nici macar platfus. Nu-s cracanat, n-am arteroscleroza, stau bine cu inima, nu-s orb si nici macar martor al lui Iehova. N-am pretins ca-s depresiv, ca citesc, insistent, doar Kafka si Bacovia (cum v-a pacalit un prieten de-al meu). N-am adus adeverinte false, nu v-am dat „dreptul”. Pur si simplu, m-ati scapat din vedere.
Asa ca, dragi gradati, draga Armata, va doresc sa va bucurati in liniste si pace de increderea poporului roman (caruia, in treacat fie spus, n-ar strica sa-i oferiti o statistica a cazurilor de sinucidere in timpul stagiului militar, macar dupa Revolutie). In rest, aveti grija de MIG-urile voastre, vegheati-va flota, schimbati cit vreti TAB-uri contra anvelope! Fiti Vulturi, fiti Lupi, fiti bravi!
Cit despre mine si altii asemenea, sa va puneti arcanul in cui!