Pentru ca, pe de o parte, novicele este impulsiv, nerabdator, neatent la ce ii explica maestrul. Si apoi, pentru ca nici senseiul nu explica oblu. El o ia, iar si iar, de foarte departe; si pare ca nu-l intereseaza deloc ce ne framinta pe noi. Cum se va bate eroul nostru cu banda care-i da tircoale? Precipitat, infricosat, isterizat, junele ii tot pune aceasta intrebare. Calm, calm, enervant de calm, batrinelul il obliga sa ingrijeasca florile, sa dea cu matura prin maghernita lui, sa spele podeaua. Bine ca nu-l pune sa desfunde si WC-ul… Sintem, totusi, intr-un bildungs-action-movie, nu intr-unul de onoare si stoicism in lumea dura a US Army.
Vorbindu-i mai mereu despre altceva decit despre bataia care-l asteapta, senseiul il va pregati pe ucenic – intr-un mod mai temeinic si mai profund – pentru caftul final. Invatatura lui este oblica, alegorica, inaparenta. Cind ucenicul cere tehnica, maestrul ii da strategie. Tinerelul ar vrea atunci strategie, dar inteleptul il trage catre o filosofie. In fine, eroul in formare este gata sa accepte ca de fapt asta a vrut in toata copilaria si pubertatea lui, o filosofie; si atunci senseiul face ultima substitutie. Din coaja filosofiei va rasari, de la sine, Spiritul ei.
Un Spirit cu o majuscula atit de convenabila, incit el integreaza, la Hollywood, scenariul din Star Wars cu cel din Karate Kid, luptele galactice si palmele morale dupa ceafa, primite de ucenicul nostru in maghernita-oaza. O unificare simetrica se vede si pe partea cealalta, a Raului. Darth Vader e ceva mai complex, dar, in rest, toti cei rai sint rai intr-un mod descreierat si odios. Nici unul dintre ei nu respecta nici una dintre reguli. Se aduna mai multi impotriva unuia singur. Vor nu sa-si intreaca, ci sa-si desfiinteze adversarul. Daca puterea ucenicului rabdator va fi Spiritul, spiritul intunecatilor la suflet si la haine va fi Puterea: exercitarea ei aroganta, perpetua dominatie prin ea. Baietii astia rai au, de fapt, si toate conditiile, in basmele hollywoodiene mai educative decit o mie de lectii de dirigentie. Au centre si baze de antrenament. Sint multi si bine organizati. Dispun de fonduri (nerambursabile) nelimitate. La nevoie, se cloneaza. Ei sint legiunea diavoleasca. De partea cealalta, parca singuri pe lume, parca numai ei in toata galaxia, un tinar impulsiv, dar cu fond bun, si caraghiosul lui dascal dascalitor, care se arata a fi tot mai putin caraghios…
Am si trecut de jumatatea filmului. Reclamele curg. Coniecelul mi-a dat putintica foame; dar, oare, e bine sa mai servesc ceva la ora asta? Si daca da, ce? Poate o brinzica frantuzeasca? Gustul ei bun ma indeparteaza nitel de lectiile de morala stoica inghitite pina atunci. Dar adevarul e ca altfel revii la incandescenta spirituala hollywoodiana dupa un Camembert cu piine prajita. Familia bintuie prin casa; copiii-mi vin, inainte de culcare, la pupat.
Si reclamele s-au terminat. Sa pregatim asaltul final.