Ca in fiecare an, observatia ce sare in ochi este ca, practic, nu exista vreun consens intre criticii din Franta, Anglia sau Germania, asupra celor „mai bune“ discuri 2010. Ca si cum pe pietele din cele trei tari ar fi distribuite discuri diferite. Exista si un avantaj al acestui evident parti-pris national, acela de a stirni curiozitatea pentru un numar mai mare de CD-uri si, mai important, de artisti, orchestra sau formatiuni camerale.
O singura exceptie in aceasta diversitate de pareri este constatarea unanima ca muzica de camera „se poarta bine“ si ca noile generatii de cvartete sint, sau tind sa fie, pe masura celor intrate in legenda. De altfel, unicul disc al anului ce se regaseste in mai toate recomandarile, indiferent de nationalitatea criticilor, este cel al unui cvartet ceh, Pavel Haas Quartet, reunind cele doua Cvartete si Sonata pentru doua viori in do major de Prokofiev (Supraphon SU 3957-2).
Pavel Haas Quartet, care si-a modificat componenta de mai multe ori dupa lansarea pe scena internationala, dupa cistigarea premiului intii, in 2005, la importantul concurs Paolo Borciani, in Italia, ilustreaza atit remarcabila fecunditate a scolii muzicale cehe, cit si sinteza exceptionala de curente pe care o ofera astazi posibilitatile largi deschise de educatie pentru instrumentistii motivati din estul Europei. Elevi ai marelui altist Milan Skampa (Smetana Quartet) si ai lui Walter Levin din Quartetul La Salle, membrii cvartetului isi revendica printre mentori profesori apartinind unei multitudini de formatiuni celebre si foarte diverse ca stil interpretativ (Italiano, Borodin, Amadeus, Mosaiques). Fiecare dintre cele sase discuri inregistrate pina acum este o reusita, cel din urma aparut lunile trecute fiind un admirabil disc Dvorak (www. youtube.com/watch?v=HhoLNC7zgJY).
Cadoul meu preferat ar fi insa discul de cvartete Haydn, inregistrat in concert la Wigmore Hall, la Londra, de Doric String Quartet, patru tineri britanici, si ei laureati ai concursului Paolo Borciani, in 2008, si care isi declara deschis dorinta de a deveni un al doilea… Amadeus Quartet (WH Live 032). Suflul lor simfonic, dialogul inteligent al instrumentelor, respiratia muzicii fac din acest disc o mica bijuterie muzicala, egala oricareia din interpretarile marilor grupuri de camera. Doric String Quartet au iesit si ei pe piata, in ultimele luni ale anului, cu un CD nou, mult laudat, cu cvartetele mai putin cintate ale lui Korngold.
Cu riscul de a va parea un meloman mofturos, nu vad in niciuna din recomandarile criticilor, intre CD-urile ascultate, ale unor muzicieni contemporani, un adevarat „choc“ – dupa formula franceza –, capabil sa ramina in istoria discului. Am indoieli fata de cazul altfel remarcabilului tenor Jonas Kaufmann, declarat artist al anului pentru un CD cu Frumoasa morarita a lui Schubert (Decca). Acompaniat de Helmuth Deutsch, Kaufmann adopta o maniera exagerat de operatica si afectata pentru celebrul ciclu de liduri, iar daca vreti sa faceti un cadou, va sugerez mai curind interpretarea clasica a lui Gérald Souzay, acompaniat de Dalton Baldwin, initial un LP din 1961, recent reeditat in CD (Newt-on Classics).
Altfel, absolut remarcabila mi se pare anul acesta doar inregistrarea lui Murray Perahia cu opusuri de Brahms (Variatiunile Haendel, Doua rapsodii Op. 79, sase piese pentru pian, Op. 118 si Patru piese, Op. 119), aparute sub eticheta Sony Classical. Un adevarat disc de referinta, impecabil din toate punctele de vedere!
Este la fel de greu sa vorbesti de „socuri“ si in cazul inregistrarilor publicate de artistii romani stabiliti in strainatate (putina productie din tara fiind, din pacate, fara nici o miza la ora actuala). Citeva dintre aceste discuri ar merita cunoscute mai larg si pot constitui, indiscutabil, cadouri frumoase. Ma gindesc inainte de toate la CD-ul lui Eduard Stan cu piese de Chopin (Thorofon CTH 2573) si la cel al violonistului din R. Moldova, Ilian Garnet, impreuna cu pianista Alina Bercu (Fuga libera RUG 567) cu un program Schubert, Ysaye si Brahms. Si, alaturi de cadouri muzicale, sarbatori fericite!