Pentru un comentator, e si mai dificil sa aleaga subiectul zilei, ca sa nu mai vorbim de subiectul saptaminii. Spaga de la vami se impleteste intr-un ritm nebun cu divortul dintre Iri si Moni, n-ai timp sa citesti comunicatele U.S.L., care a semnat un protocol cu sindicatele si cu patronatele, pentru ca esti obligat sa urmaresti atent pe cine a impuscat in cap politia romana si care-s consecintele, criza isi da duhul la sfirsitul lunii, ne asigura primul-ministru, dar n-ai vreme sa te bucuri, oricit de credul ai fi, pentru ca vrei sa afli de ce consilierii P.D.-L. ii pun bete-n roate primarului Oprescu intru edificarea finala a Marelui Stadion National – si lucrurile continua in felul asta.
As putea umple tot spatiul alocat articolului numai prin punctarea stirilor din saptamina ce s-a scurs. Dar la final, daca tragem linie, o sa observam ca larma asta incredibila, coplesitoare, nu ne lasa sa pastram, asa cum am spus deja mai sus, mai nimic din ea. Traim aproape emotionati “razboiul” declansat la vami, spre exemplu, pentru a selecta totusi stirea care ne retine parca mai cu folos atentia. Mai cu folos in sensul ca fiecare dintre noi asteapta acum, dupa ce procuratura a dat iama in pionii corupti care puneau bir ilegal pe trecerea granitelor, sa iasa la iveala si numele grele – regina, in primul rind, dar nu le-ar prinde rau asteptarilor noastre nici niscaiva cai si nebuni, macar cu ei sa ne amagim o vreme.
Dar sa ne intoarcem putin in timp. Sa ne amintim ca au mai existat si alte scandaluri, sa ne amintim doar de seria “Tigareta”. Au cazut atunci capete importante? Nu, doar niste nume care abia dupa aceea au prins o pojghita de celebritate, dintre care memoria ni-l mai salveaza poate intr-un fisier al ei pe sepepistul Gheorghe Trutulescu. Si cam atit. Cit de sus s-a ajuns cu “deconspirarile” celor implicati? Cit de sus a fost nevoie, nimic mai mult.
In ultima vreme, in actuala campanie de arestari, pare a se pregati un alt nume la fel de “mare”. Asteptam cu totii sa ne dumirim: o fi Sorin Blejnar, presedintele ANAF, celebra “regina” au ba? Deja ni s-a creat senzatia ca asta ar fi marea lovitura. Daca-l dovedim pe Sorin Blejnar, am salvat Romania macar de coruptia din vami. O sa avem in fine granite securizate, spatiul Schengen ne va primi cu bratele deschise, Europa va constata ce progrese uriase am facut. Numai sa-l dovedeasca procurorii pe Sorin Blejnar, aici e cheia afacerii. Incercati, va rog, un mic exercitiu de intoarcere in timp, prin intermediul memoriei. Straduiti-va sa va amintiti daca, inainte de “megascandal”, aveati habar de Sorin Blejnar. Marea tinta de azi, “regina” pe care multi o doresc deconspirata si arestata, nu prea exista in spatiul public. E o alta vedeta nascuta doar din scandal, chiar daca ocupa si inainte aceeasi functie importanta.
Cu ce ne alegem deci, chiar in cazul in care asteptarile ne sint confirmate? Credeti cumva ca, presupunind implicarea lui Sorin Blejnar in afacere, lucrurile chiar s-au oprit la el? Ca toate au fost facute de capul lui? Ca politicul chiar n-are alta implicare in afara nevinovatei sale numiri in fruntea ANAF? In cel mai “fericit” caz insa, scandalul se va opri aici. Nu va atinge niciodata zonele cu adevarat putrede, cele care creeaza contextul, pretextul, subtextul acestor afaceri grave de coruptie din Romania. Bombardamentul mediatic e doar o joaca, un lucru care, in ultima instanta, va face bine politicienilor ascunsi dupa el, caci nimic nu le e mai convenabil decit inca o perdea de fum, dupa care noi sa nu mai putem privi.
Nu stiu daca actuala guvernare e mai corupta decit altele. Nu stiu daca pe linga ea s-au oplosit afaceristi mai verosi. Ceea ce stiu, ceea ce putem observa cu totii insa, iar asta e un lucru care ne-ar putea da macar de gindit, este ca din 2004 incoace am fost asaltati ca nicicind altcindva cu tot felul de scandaluri cu puternic impact mediatic. Putem observa impreuna, fara riscul de a gresi, ca sub Traian Basescu, jucatorul, ne-au fost livrate incontinuu stiri, ca si cum la Cotroceni s-ar fi deschis o uzina de creat subiecte ce lucreaza la foc continuu. Ar fi fost bine, in principiu, sa se intimple asa, daca rezultatul s-ar fi apropiat de promisiunea facuta de actualul presedinte atunci cind ne-a obtinut pentru prima oara voturile: aceea ca pe coruptii tarii ii asteapta tepele din Piata Victoriei.
Dar nu. N-a existat decit o mare teapa, pe care ne-am luat-o toti. Altfel, marii corupti de altadata sint la fel de mari si-acum. Doar ca, spre deosebire de orice alta perioada anterioara, in actuala guvernare au infinit mai multe perdele de fum dupa care sa se ascunda.