Si sa nu uitam cel mai important scop: inca o solidarizare a opozitiei cu “poporul”, cel chemat de sindicalisti in strada, cel caruia i-a ajuns cutitul la os si care sta sa explodeze precum o mamaliga infierbintata la maximum. Sau ceva de genul asta.
Ceva de genul asta. Pentru ca in marea ecuatie pe care o dezvolta opozitia, constanta “popor disperat” apare numai pe hirtie. Sondajele zic ca numai o cincime dintre romani i-ar mai suporta, chiar si ei cu nod in git, pe actualii guvernanti. Batindu-si joc de sondaje si creind o frustrare imensa in cadrul opozitiei, din milioanele de oameni care formeaza restul de 80%, ies in strada citeva mii. Care cinta si inventeaza sloganuri schioape, mai tipa din cind in cind, mai reusesc sa scandeze cite ceva, apoi se-ntorc frumos acasa. Nu-i bai, ne-am obisnuit, o sa mai fie si altele. Alte iesiri, vreau sa zic. Alte mitinguri. Cam ca la iarba verde: ne distram un pic, cit se poate, ne simtim bine, apoi ne intoarcem, ca avem altele mai bune de facut.
Suparat ca e sustinut de-afara de o “revolta populara” care abia ar acoperi, ca numar de oameni, o peluza la un derby de fotbal, Victor Ponta vine cu o explicatie ridicola: romanilor le e frica sa protesteze. Sigur ca zimbim. Dar sa ne gindim ce-o fi totusi in sufletele lor, ale politicienilor. Sa ne gindim ca, rupti de realitate cum sint, trebuie sa fie socati de fiecare data cind vad ca disperatele lor chemari la revolta ramin fara rezultate. Sa ne gindim ca, traind intr-o lume a sondajelor, oamenii astia se uimesc de fiecare data cind cifrele de-acolo, care le vorbesc lor despre cutite ajunse la os, nu capata nici o concretete in ceea ce se intimpla sub steagurile demonstratiilor de strada.
Si-apar explicatiile. Mai intii, cind revoltele esuau in lunile de iarna, au gasit ca justificare frigul. Acum, cind caldura de-afara crea conditii ideale pentru proteste, au gasit ca justificare frica. Nicidecum nu cauta o explicatie privindu-se in oglinda. Asa ceva nu se face. Problema e la romani, desigur – si n-o spun doar ei, politicienii opozitiei, o spun nenumarati analisti, comentatori sau bloggeri.
De cealalta parte, puterea are propriile explicatii. Si mai rupti de realitate, guvernantii se uita totusi in oglinda cind vad cit de putini revoltati ies in strada. Dar nu pentru a se analiza, ci pentru a se admira. Ce frumosi sint! Cit de mult ii iubeste de fapt poporul! Ce idei geniale au! Si din frumusete, iubire, genialitate, mai inventeaza cite o taiere, o reducere, o taxa, mai scornesc niste legi inrobitoare, caci ce-i doare pe ei? Uitindu-se intr-o oglinda mostenita din povestea Albei ca Zapada, nederanjati de nimeni, se simt tot mai bine in propria piele. Taxe, impozite, reduceri de salariu, reduceri de pensii, cresteri ale preturilor, somaj, sclavagism de tip nou? Nu-i bai, s-au obisnuit, o sa mai fie si altele.
Si totusi, de ce? Intrebarea ramine, dincolo de explicatiile puterii sau ale opozitiei. De ce, din cei 80% care se revolta in sondaje, in strada apar oameni doar cit sa incropeasca, procentual, un zero, urmat de-o virgula, de alte citeva zerouri, si-abia intr-un final de-un unu pipernicit? Am lasat loc pentru o explicatie personala doar la sfirsitul textului. Doar cit ar tine un paragraf. Si asta pentru ca aceasta explicatie e aproape un loc comun printre romani, o stiu toti, mai putin politicienii.
In simplitatea ei, suna asa: intr-o democratie, nu e de ajuns sa urasti puterea pentru a te revolta. In democratie, e vorba de reprezentare, de solutii si mai cu seama de alternative. Or, in sfirsit, la peste doua decenii de la revolutie, romanii par sa fi inteles cum sta treaba cu democratia. Si nu e vina lor ca nu se simt reprezentati de niste lideri sindicali din spatele carora navalesc tot felul de suspiciuni, nu e vina lor ca nu gasesc solutii adevarate in discursurile sforaitoare, dar golite de substanta ale unei opozitii unite inutil, nu e vina lor ca nu-si pot lega sperantele de alternativa oferita. A cui e vina? Ce frumos ar fi ca liderii opozitiei sa porneasca de la aceasta intrebare in cautarea unei explicatii… Dar, fireste, asa ceva nu se poate. Pentru ca ei si-au gasit deja explicatiile. E vorba de frig. E vorba de frica. E vorba de ceva ce nu pot controla. Asa ca-si vad mai degraba de-ale lor.