Oh, iti zici, deci o carte curata, eco, bio, buna de inghitit fara teama ca te-ai putea contamina de ceva rau. Si cind colo, ce sa vezi si sa nu crezi? Ca ai in fata, la propriu, deci pe bune, un roman fara e-uri. Adica fara litera e, pret de 330 de pagini, y compris cuprinsul (cu exceptia, desigur, a numelui autorului, Georges Perec). Un pariu incredibil pentru limba franceza. Dar la fel de fabulos si turul de forta pe care-l face in romana Serban – care altul decit Foarta?
Acum citeva seri S.F. si-a facut publica truda printr-o lansare la Carturesti (str. Mercy, Tms.). Greu ar putea fi descris in 3.500 de semne spectacolul dat de Serban acolo si oceanul de bucurie in care ne-a aruncat. Am ramas muta, urmindu-i parca sfatul, asa cum il vedeam imortalizat pe-o fotografie-cartolina primita in dar la intrare. El statea acolo misterios si ghidus, cu aratatorul pe buze, sssst, iar sub portret o fraza: “Inteligenta nu e o functie a creierului, ci o vocatie a inimii”. Asa ca Serban a vorbit despre cit de grav ii pare lui jocul artistic, aparent gratuit, despre sublimul jongleurului din Evul Mediu, despre e-ul scris pe fruntea Golemului, despre absenta si interval, tacere si alb, despre disparitie si moarte. In fond, cine dispare aici, in cartea lui Perec? ne-a intrebat S.F. la un moment dat. Si a raspuns: o litera, mii de cuvinte, literatura, ba chiar lumea care-i cartea si care ne absoarbe in virtejul ei. A povestit apoi in timp ce toti stateam cu gura cascata cum a tradus romanul in mai putin de o jumatate de an si cum pentru el important e ca in vremuri de criza poetul sa-si faca datoria cit poate el mai bine. Sa nu abdice.
Iata doar doua exemple. Un fragment din Perec e Perec (replica pangramatica la un roman lipogramatic – in speta defectiv de e), un fel de cuvint inainte al traducatorului exasperat, care-si face plinul cu e-uri: “Peretele de semne este dens: lespede de semne grele, ferme, negre. Peretele de semne e lejer: eter celest – peretele de semne. Peretele de semne este dens: dens & sever – peretele de semne. Ce lest celest – peretele de semne: ex-rest de cer etern seren, pesemne! […] Ce nepereche e peretele de semne! Cel ce-l mestereste drept de pecete cere. – M. Perec te vede, peste ere, de pe peretele peren & nepereche. Te vede, te revede, te repede: «Teme-te de neperechele perete, – lespede de neted e,-n exces!»“.
Si o proba de mare maestru, extrasa din capitolul 10: poemul Vocale al lui Arthur Rimbaud, devenit (din cauza disparitiei lui e) Vocaliza: “A brun (Un alb), I rosu, U blond-pai, O azur:/ Chiar asta fi-va, iata, azi, vocaliza ta:/ Paros lan sumbru-al unor paduchi lati, sonul A,/ Misuna,-n zgomot, linga un nidoral impur,// Obscuritati; cristalu-i o bruma sau un Han,/ Harpon in fiordul nordic, Crai Albi, absint, spasm hid?/ I, rosuri, boritura carmin, cind crinii rid/In furii sau in spirtul mortal baut la han;//U, licariri, joc sacru al valului marin,/ Final tihnit cu pajisti cind vaci pasc sub arin,/ Rid van al fruntii dindu-i travaliului doct bir;// O, trimbita finala sunind ca un ilau,/ Suspinuri fara noima, Nirvana sau Nadir:/ O omicronul, raza lila din ochiul Sau!”