Editia 2011 a fost speciala, intrucit a purtat numarul XVIII, virsta oficiala a pasirii in maturitate. FITS e de multa vreme major, intrucit e unul dintre cele mai importante evenimente nationale si al treilea din lume, sustin organizatorii, in orice caz e unul despre care stie foarte multa lume din afara Romaniei. Putina istorie nu strica: era in 1994, cind actorul Constantin Chiriac lansa prima editie, sub numele Festival de Teatru Tinar Profesionist. Alaturi de Chiriac in echipa se mai aflau la data aceea Silviu Purcarete, Tompa Gabor si Victor Ioan Frunza, iar pe afis erau inscrise opt spectacole. In 1995, in program apareau productiile internationale si, in scurt timp, FITS a devenit un eveniment ideal de studiat pentru cei curiosi sa afle cheia succesului cultural, a unei manifestari care reuneste creatori de top din cele mai ofertante sfere ale creatiei, genereaza vizibilitate si prosperitate orasului-gazda. Nici putina statistica nu strica: in 2011, 10 zile de festival, peste 300 de reprezentatii, din 70 de tari, in jur de 2.000 de artisti, 60 de locatii in oras si imprejurimi, un buget de 5,8 milioane de euro, din care numai 26% de la statul roman, restul fiind sponsorizari, resurse proprii, finantari straine, 450 de persoane implicate in organizare, dintre care 200 de voluntari. Anvergura evenimentului e data si de un alt tip de cifre: peste 6.000 de afise, cataloage si brosuri imprimate, cca. 300 mp de bannere si mashuri, aprox 2.500 de ecusoane.
O oferta intotdeauna generoasa
FITS e, deliberat, de multa vreme o platforma estetica in care artele spectacolului (teatru, muzica, dans), literatura, artele vizuale, filosofia se intilnesc si se amorseaza reciproc intr-un soi de competitie fair-play in care ceea ce conteaza sint creativitatea, comunicarea, intilnirea. Tema, caci fiecare editie are o tema individualizatoare, a fost “comunitati”, evocind multiculturalismul Sibiului, imprejurimile, publicul din toata tara, avizat si neofit, oameni care iubesc teatrul sau il descopera acum ca o modalitate agreabila de petrecere a timpului liber, de evadare din marasmul unei societati care-si exhiba tranzitia in tonalitati isterice. Orasul se defineste in zilele de FITS prin aceasta bucurie a sarbatorii elevate, pe care arta, in toate formele si genurile ei, o transfera publicului. Oferta FITS e intotdeauna generoasa, de toate pentru toate gusturile: teatru, spectacole de teatru-dans, flamenco, balet, dans contemporan, teatru de papusi, circ, spectacole de lumini, muzica, pantomima, conferinte, dezbateri, expozitii de fotografie si pictura, lansari de carte, instalatii si ateliere etc. Ca festivalier, iti e imposibil sa vezi tot, asa incit iti faci propria selectie. A mea a inclus spectacole romanesti pe care nu am apucat sa le vad inca, unele straine (companii si creatori pe care ii stiu, dar si exotisme), am audiat conferinte, am participat la lansari de carte, la bursa de spectacole, am vizionat expozitii, reprezentatii stradale, concerte, am vorbit cu colegi de breasla cu care nu ma mai intilnisem de ceva vreme, am cunoscut oameni de teatru interesanti, am birfit profesional la clubul festivalului, m-am bucurat ca un copil de focul de artificii de la final!
Ce a mai individualizat prezenta editie?
Vremea buna, care a favorizat reprezentatiile stradale, savurate de trecatorii aflati intimplator prin zona ori veniti special pentru (mai ales tinerii, la concertele de la orele serii). Evenimentele underground, teatrul de club, firesti, la majorat!
In topul meu de suflet se afla exceptionalul InTimE al lui Pal Frenak, montarile somptuoase ale lui Silviu Purcarete (D’ale Carnavalului, la care jandarmii au trebuit sa tina piept multimii de fani dornici sa vizioneze montarea, Faust, Metamorfoze), tipul neasteptat de sensibilitate etalata de Radu Afrim in Miriam W, precizia matematica a actorilor japonezi, care ne-au livrat descifrabil codurile unor stiluri stravechi de mii de ani, care au invadat strazile si hotelurile sibiene, impartind prietenosi zimbete in stinga si dreapta. Sa nu uit langosii, inghetata si capuccino de pe pietonala centrala, pentru ca memoria fiecaruia are propriile proceduri de stocare a informatiilor.