Singura problema e ca, jigniti pina-n adincuri, nu reactionam de fapt la xenofobie, in general, ci la anti-romanism. Indignatii de serviciu care umplu forumurile de Internet sint departe de orice urma de limbaj civilizat sau de idee a tolerantei. Ne deranjeaza numai perspectiva asupra noastra. Asa incit, de multe ori in cite-un mesaj care incepe cu infierarea italienilor, spre exemplu, pentru xenofobia lor, continuarea acestei “atitudini civice” e de necitit. Iar asta pentru ca, dupa inversunarea patriotica de inceput, mesajele de genul asta esueaza intr-o si mai mare inversunare, bazata pe si mai crunte prejudecati, impotriva ungurilor, a romilor sau, n-am scapat nici de aceasta stupizenie, a evreilor. Avem, adica, unitati de masura complet diferite, in cadrul indignarii noastre civice.
Nu ma refer degeaba atit de des in articolele din rubrica asta la forumurile de Internet ale ziarelor. Ele deschid ferestre si descriu o lume plina de frustrari, reprezentativa pentru intreaga noastra lume romaneasca, de fapt, pe care altfel, pina-n urma cu citiva ani, n-o cunosteam aproape deloc. Anonimatul pe care il ofera aceste “noi agore” dezinhiba si permite chiar celor mai introvertite minti sa deverseze orice gind, oricit de indecent, care altfel s-ar pierde in taceri incruntate, de neinteles. Dar lumea romaneasca, fireste, e mai larga si nu se reduce la forumuri, oricit de reprezentative ar fi acestea. Uneori, pentru a observa cit e de larga, e de-ajuns sa te uiti undeva mai sus de postarile “infocatilor forumisti” si sa citesti articolul de la care a pornit vinzoleala.
Articolele care stirnesc printre cele mai multe reactii in ultimele zile sint tocmai despre Italia. Mai exact, despre faptul ca acestei tari i-a fost scazut ratingul de catre analistii de la agentia de evaluare financiara Moody’s. Iar daca veti citi atent aceste texte, veti observa ca, invariabil, intrebarea fundamentala si ingrijorarea aferenta nu sint provocate, ca in orice alt colt al lumii, de ceea ce se va intimpla la nivel european prin slabirea uneia dintre cele mai importante economii ale continentului. Aproape ca nu ne pasa de asta. Preocuparea noastra este: ce se va intimpla cu romanii care lucreaza acolo, de ordinul sutelor de mii, poate al milioanelor? Crezuseram ca “am scapat” de ei. Ce vor face in noile conditii, multi dintre ei se vor intoarce?
Citita uneori printre rinduri, alteori chiar la vedere, ingrijorarea capata insa si alte note. Ne vor face si noua problemele pe care le-au facut in Italia? Nu vor putea fi integrati cu totii in “cimpul muncii”, deci majoritatea vor deveni someri. Va urma un val de violente aici, la noi? Ne va scadea tuturor nivelul de trai? Multi dintre cei specializati pe-acolo, in constructii sau in alte domenii, ne vor lua noua locurile de munca? Ce naiba, tot s-a obisnuit sa lucreze departe de casa, n-ar trebui sa se-ndrepte spre alte zari, sa nu se intoarca aici? Exact asta ne mai lipsea: sa fim invadati de “italienii” astia ai nostri…
Suna suspect de cunoscut? Oare nu cumva asa-si puneau, isi pun inca, problema italienii adevarati, confruntati cu invazia de romani? I-am acuzat pina la dispret pentru modul asta de a privi lucrurile. Ni s-a parut revoltator, am facut emisiuni, am scris in ziare, am avut actiuni de protest la nivel de ministere. Am inceput sa-i urim pe italieni la unison, generalizind, desi cei care ajung prin peninsula stiu ca, de fapt, doar o mica parte dintre cetatenii respectivi s-au lasat influentati de xenofobia propagata, in special, de citiva oameni politici si de citeva ziare cautatoare de senzational. Noi insa i-am urit pe toti, neselectiv. Ca e mai sigur asa.
Exista insa pericolul de-acum ca fratii nostri care munceau cinstit in Italia sa fie nevoiti sa revina in tara. Problema e complicata. Ne scarpinam pe dupa cap, mustacim. Da, or fi ei fratii nostri, dar… Da, or fi ei cinstiti, dar… Da, s-o fi exagerat pe seama lor, dar… Mda, greu de spus, o sa vedem, o sa cugetam. Si totusi, n-ar putea sa mearga ei frumos prin alte tari? Ca ne-ar cam incurca pe-aici. Stati putin, nu interpretati gresit: adevarat, avem ezitarile astea, dar nu inseamna ca sintem la fel ca italienii. Ce, putem fi noi numiti xenofobi? Nici vorba! Asta, conform DEX-ului, se traduce prin ura fata de straini. Or, noi n-avem nimic cu strainii in cazul asta, ci cu romanii care vor sa se-ntoarca acasa…