Pe site-ul oficial, la sectiunea “Istoric”, apar scrise, alb pe negru, urmatoarele: “Partidul Democrat este succesorul Frontului Salvarii Nationale”, iar la sectiunea “Data infiintarii”, putem citi: “6 februarie 1990” – adica data inregistrarii in registrul partidelor politice a Frontului Salvarii Nationale.
Ceva mai precaut, P.S.D.-ul nu se revendica din F.S.N. Ascunzind informatiile pe dupa urechi, pe site-ul oficial pesedistii merg la originile social-democratiei din Romania, iar apoi, pentru ca trebuia spus cite ceva si despre perioada postrevolutionara, vorbesc despre istoricul si democratul P.S.D.R., desi acesta era, in primii ani de dupa ‘89, opus F.S.N.-ului. Insa lumea, chiar daca singurii care se simt mindri de istoria lor fesenista sint pedelistii, tot ii asociaza pe actualii oameni ai lui Ponta cu partidul care s-a instalat la putere imediat dupa Revolutie.
Oricum, noi vorbeam aici de model. Si nu doar cele doua partide au contribuit la acest model, al raspindirii F.S.N.-ului in toate cotloanele puterii si ale opozitiei. Ne uitam, spre exemplu, la Teodor Melescanu, cel de azi, si-l uitam pe cel cu acelasi nume de odinioara, care s-a rupt la rindu-i de identitatea fesenista, formind Alianta pentru Romania si trecind apoi, cu tot cu partidul, in P.N.L. Nici alt Theodor, de asta data cu “h” inclus, anume Stolojan, nu s-a lasat rusinat de trecutul fesenist, devenind pentru o vreme chiar sef al acelorasi liberali. E adevarat, pina la urma matca l-a atras cu forta, revenind in P.D.-L. Vedem deci, fara nici un efort, ca F.S.N.-ul e in toate cele. Mai ales la putere. Dar nu lipseste nicicind nici din opozitie.
Si totusi, Partidul e compus din oameni. Iar oamenii, in special cei politici, sint compusi din pofte de marire. Asa incit fragmentele F.S.N.-ului au ajuns, in prezent, sa nu mai respecte modelul initial, adica sa nu se mai joace doar de-a puterea si opozitia, ci sa se dusmaneasca de-adevaratelea. Prin urmare, modelul trebuie improspatat si reaplicat. Si cine altcineva ar fi putut sa-l reaplice decit adevaratii, autodeclaratii urmasi ai F.S.N.-ului, adica P.D.-L.-ul?
Asistam la un moment istoric. Venind dinspre stinga, Traian Basescu a incercat mai intii sa inventeze si-o dreapta, anume P.L.D.-ul lui Stolojan. A fost un esec, asa incit urmatoarea mutare a fost aceea de a-si muta intregul partid, cel mare si fesenist, la dreapta. N-ar fi putut ramine insa fara nimic la stinga lui, nu? Asa ca a aparut U.N.P.R.-ul. Si totusi, o scena politica nu-i compusa doar din dreapta si stinga. Mai e nevoie si de extremisti, si de populisti. Ce daca ei se cheama, spunem si noi asa, intr-o doara, Gigi Becali si Dan Diaconescu? Sint buni, nu conteaza. Ah, inca nu-i de-ajuns? Asa e, inca nu. Trebuie o umbrela frumoasa pentru toti. Sa-i zicem Miscarea Populara. Ceva tot lipseste inca, nu-i tocmai buna treaba. Pe vremuri, chiar daca nu candida, exista o miscare dintr-asta de intelectuali, care influenta voturile si era capabila sa scoata milionul de oameni in strada. Cum ii zicea? Alianta Civica, asa. Ultima reduta, avem nevoie de-o noua Alianta Civica. Dar nu una de capul ei, nu asa merg lucrurile. Ci una total supusa, careia ii zicem Noua Republica, doar si-asa tocmai si-a exprimat public seful statului dispretul fata de reprezentantul suprem al monarhiei romanesti. Noua Republica ne rezolva si “opozitia civica”.
Traim un moment istoric – n-a fost o scapare cind am scris asta. Doar ca trebuie sa fiu mai explicit si sa pun un “re” in fata. Retraim un moment istoric, cel in care o noua gasca de oportunisti se arunca din toate colturile Romaniei politice asupra viitorului nostru, urmarind sa ne impuna un prizonierat pentru inca, macar, doua decenii. Cum opozitia, la rindu-i impregnata inca de fesenismul originar, mai degraba urmareste fascinata aceasta a doua cucerire, parind a cugeta ca, la o adica, si oamenii ei isi vor gasi un culcus caldut in acest viitor, nu vad nici o posibilitate de a evita situatia.
Electoratul? Din pacate, nici asupra noastra, a votantilor, nu ne mai putem varsa oful. Pina la urma, democratia iti ofera alternative, asa se iluzionau cei care au inventat-o. Sigur, ei nu erau tocmai romani, deci habar n-aveau de celebra smecherie carpato-danubiano-pontica. Asa ca ce sa-i mai ceri electoratului roman? La noi, nu mai exista alternative. Democratia originala, inventata cindva de Ion Iliescu, tocmai isi atinge culmile perfectiunii.