Titlul sub care este distribuit setul de zece CD-uri poate induce in eroare, fiind, aparent, un soi de capcana comerciala: Mostenirea Liszt (The Liszt Legacy). Muzicologul insa care a scris livretul in limba engleza al discului, Jed Distler, a impus prezentarii sale un titlu mai apropiat de adevar: Mostenitorii lui Liszt. Una peste alta, pentru a lamuri lucrurile pentru amatorii de inregistrari istorice, cei cinci pianisti care figureaza cu cite doua discuri, sint, fiecare in felul lui, mostenitori si promotori ai spiritului si, evident, ai muzicii lisztiene. Este vorba, in ordinea discurilor setului, de Claudio Arrau (1903-1978), Alicia de Laroccha (n. 1923), Raymond Lewenthal (1923- 1988), Benno Moiseiwitsch (1890-1963) si Egon Petri (1881-1962).
Daca tuturor li se poate atasa calificativul de virtuoz al pianului, relatia lor cu muzica lui Liszt este extrem de diferita de la un caz la altul. Singurul cu o filiatie directa cu scoala compozitorului este Claudio Arrau, format si protejat al lui Martin Krause, elev al lui Liszt. Arrau, a carui discografie Liszt este cu totul exceptionala, se refera pe larg, in convorbirile sale autobiografice cu Joseph Horowitz, atit la profesorul sau, cit si la compozitor. “Krause dorea ca studentii lui sa-l interpreteze pe Liszt de la o virsta frageda, iar el m-a eliberat de retinerea emotiva. […] Liszt m-a facut cu adevarat sa-mi dau friu liber. Nu era doar o chestiune de a cinta bine sau a resimti emotia, ci de a invata cum sa proiectezi [sunetul].” Si Arrau continua spunind: “Cind cei din Germania il joaca astazi pe Schiller, ma pling intotdeauna ca ei par rusinati de patos. Il considera demodat. Dar nu il poti juca pe Schiller sau cinta pe Liszt cu retinere. Devine de nesuportat. Drama lui Schiller si muzica lui Liszt trebuie exprimate/proiectate”. Discutia despre Liszt cu Arrau este pasionanta si se intinde pe multe pagini, finalul ei fiind interesant pentru a fixa ceea ce resimtea pianistul la apogeul carierei sale: “Poate, nu l-as pune pe Liszt la aceeasi inaltime cu Bach, Mozart, Beethoven sau Schubert. Dar pe aceeasi treapta cu Weber, Chopin, Schumann si Brahms…”.
Dar nu Liszt poate fi ascultat pe cele doua discuri ale setului The Liszt Legacy, ci o serie dintre cele mai frumoase sonate de Beethoven (Hammerklavier, Patetica, Les Adieux etc.) si Fantezia op. 49 de Chopin, toate provenind din sesiuni de inregistrari din 1954, culme a unei perioade in care Arrau reluase integrala sonatelor, in 1952, intr-o transmisiune live a BBC-ului, apoi interpretate intr-o serie de recitaluri la Town Hall, la New York, in 1953-’54. Decca americana intentiona, se pare, sa le publice pe doua LP-uri, dar proiectul a fost abandonat, ca si in cazul lui Chopin, iar inregistrarile – absolut exceptionale – au ramas inedite pina acum.
Cel de-al doilea pianist in a carui cariera Liszt a jucat un rol aparte este Egon Petri, elev al lui Ferruccio Busoni, un mare promotor al compozitorului. Busoni, care in 1901 si 1902 a predat cursuri la Weimar cu intentia declarata de a cistiga adepti pentru muzica lui Liszt, a fost impregnat de muzica acestuia, o pasiune pe care i-a transmis-o si lui Egon Petri. El insusi un mare pedagog si considerat un ales interpret al lui Liszt, stabilit in Statele Unite din 1938, Petri a pledat, ca si Arrau, pentru aceeasi abordare dinamica si cu patos a muzicii lui Liszt; ceea ce la un moment dat i-a facut pe critici sa-i aprecieze interpretarea ca depasita de vremuri. Astazi, observa Jed Distler in notele sale, nu i se poate fi decit recunoscator, ca a transmis in timp traditia interpretarii serioase a compozitorului, fara a ceda facilitatii si modei. In setul de discuri pe care vi-l semnalez si, de la sine inteles, recomand, figureaza transcriptii ale lui Liszt dupa Mendelssohn, Gounod si Beethoven, alaturi de aranjamente ale lui Busoni la Mephisto Waltz nr. 1 si la Fantezia pe doua teme din Nunta lui Figaro de Mozart, la origine aparute pe un LP Westminster si acum pentru prima data transferate pe CD.
In sfirsit, ceea ce, in opinia mea, face acest set absolut recomandabil pentru colectionari si nu numai, sint cele doua discuri cu inregistrarile americane ale pianistului de origine rusa Benno Moiseiwitch, si ele pentru prima data transferate pe CD. Celor mai frumoase piese de Schumann (Carnaval, Kreisleriana, Kinderszenen, Arabeske, Vogel als Prophet si Romanta op. 28 nr. 2) li se alatura Sonata Lunii si Les Adieux, impreuna cu o versiune remarcabila a Tablourilor dintr-o expozitie de Mussorgski.