Relectura unor autori clasici iti aduce adesea satisfactii, dar si surprize nebanuite. Banuiesc ca nu arareori se intimpla ca, dind peste texte cum este cel pe care il citez in extenso mai jos, sa exclami, fie resemnat-filosofic, “Toate-s vechi si noua-s toate”, fie revoltat-civic, ca Romania e o tara condamnata la stagnare si ca, dincolo de sincronizarea superficiala la formele modernitatii, fondul nu se schimba niciodata.
Iata, asadar, textul care mi-a produs aceasta reactie:
“Nu se poate tagadui ca scolile noastre, afara de Facultatea de drept si de medicina, au dat slabe rezultate pina acum. Tinerii care dobindesc bacalaureatul la noi nu se pot compara nici in limbile vechi, nici in istorie, nici in filosofie, nici in stiinte cu cei care ies din colegiile Frantei, Germaniei, Italiei, Belgiei sau Elvetiei; invatatura noastra gimnaziala nu este destul de serioasa, profesorii nu sint destul de exigenti, nici destul de rigurosi la esamene; gradul universitar se acorda prea lesne si a devenit accesibil inteligentelor celor mai mediocre”.
Asadar, profesorii nu-si fac treaba, bacalaureatul e un examen superficial, cadrele universitare nu sint selectate cu rigurozitate si exigenta. Daca n-ar fi ortografia usor vetusta, am crede ca autorul e un editorialist de cotidian national din Romania contemporana. Dar sa reiau:
“Lipsa de seriozitate in invatatura umanitara face ca parintii care au mijloace sa-si trimita copiii lor in scolile straine; astazi avem numai in Paris peste o mie de tineri la scoli. In loc de-a incuraja inteligentele slabe, ar fi mult mai bine a deturna curentul si a impinge tinerimea si spre mestesuguri si meserii, si a pune astfel inteligentele mediocre in stare de a deveni producatoare in loc de a fi sterile si de multe ori pernicioase prin pretentiunile si exigentele lor. A face oameni invatati este un bine, a face numai advocati si jurnalisti este un rau” (subl. mea).
Parca premonitoriu, autorul avertizeaza ca “ar fi fatal sa nu avem dulgheri, timplari, zidari, croitori, cizmari si sa avem numai oameni stropiti cu literatura si cu filosofie s…t Daca oamenii invatati sint folositori, cei mesteri sint indispensabili”. Intr-adevar, sint… adica erau, asa cum sint si azi – alaturi de tinichigii, instalatori, mecanici auto s.a.m.d. Iar autorul pomenit, in ciuda pretentiei de a avea mai multi mestesugari si mai putini filosofi, nu este actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, ci un fost prim-ministru al tarii (intr-o forma mai redusa) si fost guvernator al insulei Samos, Ion Ghica. Textul este preluat dintr-una din scrisorile sale catre Vasile Alecsandri, cunoscuta sub numele de Dascali greci si dascali romani si datata 22 octombrie 1882. Adica acum aproape o suta treizeci de ani.
Aparent, cele doua realitati seamana foarte bine. In realitate invatamintul romanesc a cunoscut o perioada de virf in epoca interbelica si a supravietuit intr-un fel sau altul in anii comunismului. Apoi degradarea inceputa prin deceniul al noualea al secolului trecut a continuat dupa Revolutie, culminind cu inflatia de absolventi de facultate de azi, mult mai pernicioasa decit cea despre care vorbea Ion Ghica. Am ajuns sa avem profesori de romana care nu stiu sa scrie bine in limba romana si, desigur, multi avocati, prea multi jurnalisti si nenumarati “specialisti” in management, relatii internationale, studii europene si orice mai e la moda.
Blestemul invatamintului romanesc aduce cu cel al lui Sisif. Din cind in cind trebuie sa reia totul de la capat. Un prim pas, facut anul acesta odata cu inasprirea supravegherii la examenul de bacalaureat, a dat nastere la nemultumiri manifeste, dar inarticulate – fiindca putini au fost cei care au avut curajul sa sintetizeze esenta imorala a frustrarii din spatele lor: elevii n-au mai fost lasati sa copieze. Reinfiintarea scolilor de arte si meserii ar fi un al doilea pas pe care Ion Ghica l-ar aproba. Si asa, incet-incet, poate ca in 2020 calitatea educatiei din Romania va ajunge la nivelul din 1920. Daca avem noroc.