Dar daca afli despre ce este vorba, lucrurile nu mai par asa de simple. Las’ ca nu era vorba de niste fonduri garantate, ci de un proiect care putea sau nu sa fie aprobat; dar proiectul insusi, proiectul pe care si l-ar fi luat in circa Ioropa, cu fondurile ei cu tot, este unul… prost, hai sa-i zicem un proiect prost, ca nu putem acuza edilii urbei ca vor sa distruga orasul tocmai cind ei zic ca-l modernizeaza.
Numai ca de fapt tocmai asta se intimpla. Proiectul despre care vorbea primarul era acela de construire a unei parcari subterane pe locul parcului din fata Teatrului National, a esplanadei dintre teatru si Mitropolie, unul din putinele locuri mai aerisite ramase in zona centrala a Iasului. Doar ca, la fel ca si in Bucuresti si in orasele conduse de edili fara cultura urbana, oameni pentru care semnele urbanitatii sint masinile, blocurile si cladirile de birouri, iar cele ale civilizatiei, dalele de gresie si balustradele de inox, mai toate proiectele de „modernizare” inseamna ocuparea sau macar limitarea spatiului public recreational si inlocuirea zonelor verzi cu constructii si parcari.
Distrugerea esplanadei teatrului din Iasi, unul din locurile pline de farmec ale vechiului centru de cultura, este doar una din nenumaratele actiuni care au uritit Romania in ultimele doua decenii. Parca duhul urbanistic al lui Ceausescu s-a incuibat in sufletele noastre si nu mai putem vedea spatiul urban decit cu mintea si creierul sau de taran scornicestean.
Mentalitatea de taran urban, care domina administratia unor mari centre urbane din Romania, e esentializata frumos in declaratia unuia din consilierii locali ce sustin proiectul. Dinsul era de parere ca asta, parcarea subterana din buricul tirgului, ar fi un semn de modernizare: vii cu masina pina in centru si de-acolo nu mai faci decit doi pasi pina la teatru, la filarmonica, la Mitropolie, la hotelurile centrale si asa mai departe. Fiindca, desigur, in centrul orasului nu se circula pe jos, ca la tara. Lumea buna trebuie sa vina cu masina la teatru, la filarmonica si asa mai departe, si atunci va fi nevoie de vreo doua, patru, cinci, zece mii de locuri de parcare.
O astfel de mentalitate, specifica tarilor din estul Europei, a distrus si distruge in continuare putinul spatiu comunitar urban ce s-a creat aici inainte de venirea comunismului. Occidentul a trecut prin furia aceasta motorizata cu citeva decenii inaintea noastra si exista destule studii care arata ca inmultirea numarului de locuri de parcare nu limiteaza, ci incurajeaza traficul si aglomereaza soselele. Iar o parcare construita exact in centru (si mai ales sub esplanada teatrului, intr-o zona cu trafic incilcit) are toate sansele sa gituie traficul de acolo.
Sigur, pina la urma parcarea respectiva se va construi. Nu intr-un an sau doi, ci – cum sper sa am ocazia sa explic altadata – in sapte-opt, cind orasul va fi si mai sufocat de masini. Fiindca edilii Iasului, indiferent de culoarea politica, se selecteaza din aceeasi categorie sus-pomenita. Dar daca tot va fi sa o faca, macar sa o numeasca adecvat, spre dreapta pomenire a intreprinderii lor: „La taranul urban”.