“Protocoale” elaborate de experti dau continut colectiilor selfmade, dar si al unor cursuri, unele pentru categorii de amatori, altele desfasurate in institutii de prestigiu, precum universitati si teatre. Creative writing e cea mai raspindita formula care combina partea teoretica cu aplicatiile, oferindu-le cursantilor sansa de a audia expuneri si de a lucra in ateliere cu oameni care se pricep la literatura (romane, de dragoste, aventuri, politiste etc.), scenarii de film (documentar, de fictiune, televiziune, de scurt sau lungmetraj) ori piese de teatru. La scrierile pentru scena vroiam, de fapt, sa ajung, la cum e stimulata si valorizata literatura noastra dramaturgica de data foarte recenta. M-am gindit la ea citind anuntul unui concurs national de dramaturgie. Asemenea competitii exista suficient de multe, multe in raport cu numarul scenelor care ar putea absorbi noile creatii, pentru ca finalitatea oricarei piese e montarea ei, prezentarea in fata unui public.
Asociate unor festivaluri, concursurile impun cutuma ca textul premiat sa fie inscenat ori macar publicat, pentru a circula in mediul teatral. Cea mai veche competitie este organizata de UNITER. Dateaza din 1991, se numeste “Cea mai buna piesa de teatru romaneasca a anului”, se adreseaza scriitorilor de limba romana de pretutindeni, iar premiul consta intr-un onorariu si aparitia in volum la Unitext. Printre cistigatori s-au aflat de-a lungul anilor Matei Visniec, Saviana Stanescu, Alina Nelega, Mihaela Michailov, Stefan Caraman, Iosif Nagiu, Radu F. Alexandru, Dumitru Solomon, Radu Macrinici etc., nume deja cunoscute la data laurearii. In principiu, toate concursurile vizeaza texte inedite, nepublicate, nejucate, altfel sint descalificate. Cum s-a intimplat cu Natura moarta cu nepot obez de Ion Sapdaru, anuntat cistigator, apoi retrogradat, caci fragmente fusesera antetiparite la Chisinau! Textul, nu lipsit de calitati scenice, a beneficiat de acest marketing, fiind prezentat in premiera absoluta in formula spectacol-lectura la Teatrul “Luceafarul”, in cadrul proiectului dramatIS, apoi la Teatrul National Iasi si Teatrul Odeon Bucuresti.
Formula de spectacol-lectura, foarte buna
Concursuri de dramaturgie sint, cum ziceam, suficiente. FestCo, organizat de Teatrul de Comedie Bucuresti, vizeaza comediile. Festivalul Dramaturgiei Romanesti de la Timisoara, toate tipurile de piese. Masterate de scriere dramatica si workshop-uri asociate diverselor reuniuni functioneaza la Bucuresti, Cluj Napoca, Tg. Mures, Brasov. Si, cu toate acestea, in Romania piesa romaneasca actuala nu are o vizibilitate extraordinara, in strainatate e practic inexistenta, iar autorii specializati, nici macar cei de succes, nu pot trai din scrisul pentru scena! Explicatiile sint multiple, e in primul rind reticenta teatrelor de repertoriu, mai atrase de textul de teatru strain ori clasic. Uneori, poate chiar justificat, intrucit unele creatii autohtone au multe de recuperat la nivel dramaturgic. Mai deschise spre textele noi au fost companiile underground, cele citeva, putine, care mai functioneaza. Administratiile culturale centrale si locale ar trebui sa faciliteze drumul spre scena prin programe si stipendii dedicate.
Formula de spectacol-lectura e foarte buna. Ea devine o proba de verificare la specialisti si public a unui text nou, fara cheltuieli prea mari, deci fara riscuri economice. In cadrul Festivalului International de Teatru Sibiu, exista o sectiune de spectacole-lectura, nu doar pentru texte neaose, care a dat rezultate. Felii de Lia Bugnar a fost lansat acolo in varianta lectura, apoi a devenit spectacol pe scena sibiana, in interpretarea Ofeliei Popii, aducindu-i actritei si premiul de interpretare la Gala Uniter. Cit priveste patrunderea in alte perimetre spirituale, un program national de selectie, traducere si difuzare in afara granitelor a lucrarilor teatrale ar echivala cu un gest de politici culturale coerente. Visky Andras, de la Cluj, a avut chiar acum, in februarie, o serie de lecturi publice la New York, la La MaMa, si Paris, la Teatrul Odeon, cu Am omorit-o pe mama. Deocamdata, reusite la “export”, precum aceasta, li se datoreaza exclusiv autorilor insisi si impresarilor lor. Sint, adica, gesturi individuale. Drumul dinspre pagina spre scena e inca sinuos.