Acestia nu se uita la calitatile profesionale ale celui din fata lor; sau se uita, insa o fac alunecind ca pe ghetus si confundind atributele de baza ale jurnalistului cu acelea ale unui agent imobiliar. Stiu multi tatoi si tatoaie din Romania care si-au tras pe fata valul reporterului profesionist. Acestia, intr-o presa normala, ar vinde cel mult fiare vechi centrelor de colectare; ei nu ar face niciodata jurnalism.
Am „cunoscut” un tatoi cu expunere mediatica mare zilele trecute, la Antena 1. Este un domnisor care a „prins” din zbor ca vorbitul ca o avalansa prinde la public; ca izbitul vocalelor de consoane, ca blocul motor de scaun la testele auto de siguranta, camufleaza prostiile pe care le spui in direct. Cetateanul respectiv, dom’ reporter, o face pe trimisul special prin jurul ograzilor oamenilor cu notorietate din Romania. Omul nostru, al Simonei Gherghe si al producatorilor emisiunii „Acces direct” face parte dintr-o baza de date extrem de interesanta: a „reporterilor” care cunosc, probabil, si compozitia chimica a vopselelor cu care sint minjite gardurile proprietatilor din fata carora isi inchipuie ca fac jurnalism. Nu i-am retinut numele, dintr-o minima igiena cerebrala pe care vreau sa mi-o ofer. Am ramas insa cu gustul acru de cusma ciobaneasca in gura, dupa ce l-am urmarit, in dese rinduri, dindu-si cu parerea despre lucrurile care se desfasoara dupa perdelele „vedetei” pe care dinsul o „investigheaza”.
In presa de calitate, reporterul este o institutie; aia de baza in jurnalism. In cea despre care vorbim, reporterul a ajuns, de multe ori, un piscotar care asteapta ca omul despre care scrie sau vorbeste sa-i dea un pahar cu tuica, pentru ca, nu-i asa?, e tare frig afara! Toti jurnalistii seriosi din Romania si de aiurea si-au facut din meseria de reporter o cariera. Una pe care nu o abandoneaza si nu o insala niciodata: nici atunci cind ajung sefii unor institutii de presa, nici atunci cind se pensioneaza si „tresar” la orice eveniment important. Ceilalti nu fac altceva decit sa se adune, precum celulele canceroase, in corpul unei meserii unde nu sint si nu vor fi niciodata altceva decit niste intrusi. Unii sint reporteri toata viata, ceilalti sint niste baieti ciudati care fac reportericeala.