Cine vede figura bonoma, destinsa, rotunda si zimbitoare, cu pipa in gura, a dirijorului germano-american, cu greu isi poate imagina structura formidabila, tensiunea si relaxarea, calmul patetic si visatorul Benedictus, pe care le cladeste William Steinberg, navigind intr-o Missa solemnis, interpretata magistral la 15 iunie 1973, in sala radioului din Köln. In acea zi, cum ar fi spus Celibidache, muzica “s-a intimplat” pe intreg parcursul celor aproape 75 de minute ale inregistrarii. Si imi pare rau ca mijloacele tehnice ale zilei, atit de avansate, nu permit ca in locul unor cuvinte banale, saptaminalul nostru sa poata oferi citeva minute doar de sunet, sub bagheta lui Steinberg si cu protagonistii sai.
Mi se pare urgent sa va invit, pe cei care iubiti muzica lui Beethoven, sa cautati si sa ascultati acest disc (ICA Classics 5054) care ii are protagonisti pe soprana Heather Harper, contralto Julia Hamari, tenorul Sven Olof Eliasson, basul Peter Meven, violonistul Wolfgang Marchner si, mai ales, un cor ce se dovedeste exceptional de maleabil si perfect la acea data (1973), numit atunci Kölner Rundfunkchor (intre timp rebotezat WDR Rundfunkchor Köln).
Toti cei care vorbesc despre William Steinberg – si o face si Donald Rosenberg, autorul notelor discului de fata – amintesc de definitia pe care acesta o dadea dirijorului ideal, categorie in care, fara indoiala, se inscria si el: “Cred ca este doar acela care e capabil sa faca o lucrare sa vorbeasca integral pentru ea insasi, acela care, pe linga integritate, poseda toate trasaturile spirituale si virtutile caracterului cerute pentru a o slefui in cuptorul intuitiei si inspiratiei, si care poate reuni in el suficienta modestie pentru a se ascunde el insusi din ochii unei multimi ce se da de ceasul mortii pentru a fi distrata sau provocata”.
Autorul notelor discului l-a cunoscut personal pe William Steinberg si depune amintire despre dirijorul in actiune: “Era imposibil sa nu admiri profunzimea cunoasterii pe care Steinberg o impartea in timp ce repeta meticulos si metodic, folosind gesturile cele mai economice pentru a ilumina detalii expresive si chestiuni de ritmica. Fiecare tempo era judicios, urgent si controlat, pastrindu-si in acelasi timp elasticitatea, iar interpretarea in ansamblu era marcata de tranzitii si de nuante organice”.
Steinberg a mai dirijat de doua ori Missa solemnis, cu Orchestra sa din Pittsburgh, in aprilie 1954 si mai 1975, dar nici una din versiuni nu figureaza in setul omagial de 20 de discuri, reunind totalitatea inregistrarilor EMI, aparut anul trecut in colectia “Icon”. Asa ca nu este exagerat de a spune ca este o bucurie si o binefacere de a avea astazi pe disc concertul de la Köln, infatisind in plina glorie si forma spirituala unul din marii maestri ai secolului XX, in ciuda starii ingrijoratoare a sanatatii si a celor 75 de ani ai sai la data inregistrarii.
Un mare dirijor, ce i-a avut ca mentori, in deceniile al treilea si al patrulea din secolul XX, pe Otto Klemperer si pe Arturo Toscanini, un dirijor ce a facut istorie punind bazele, impreuna cu violonistul Bronislaw Huberman, in 1936, Orchestrei Palestinei (devenita apoi Filarmonica israeliana), un dirijor care a dat stralucire, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Orchestrelor Simfonice din Pittsburgh si Boston, o mare personalitate muzicala ce a intrat, in ciuda modestiei sale, in istorie…