Rareori insa, in acelasi timp, s-a intimplat ca un om politic sa stearga cu buretele mai repede decit Mihai Razvan Ungureanu sperantele cu care fusese investit. Intr-un timp foarte scurt, scandalurile Cupru Min sau Chevron, ezitarile sfirsite cu o cedare in privinta impartirii banilor catre primariile P.D.-L.-iste, senzatia tot mai acuta ca noul prim-ministru nu se indeparteaza prea mult de vechiul cind vine vorba de a urma indicatii dinspre Cotroceni, toate acestea te fac sa te intrebi: si totusi, sa fi acceptat Ungureanu aceasta postura doar de dragul unei functii, stiind clar ca totul se va termina in citeva luni, inclusiv cariera sa la un nivel inalt politic? Pare naiva intrebarea, dar, la cum stau lucrurile in momentul actual, ea merita a fi pusa.
Sigur ca raspunsul poate aparea din zone dintre cele mai diverse, unele tinind chiar de teoria conspiratiei, ajutata din plin de fosta functie de la conducerea serviciilor secrete externe pe care a detinut-o actualul prim-ministru. De altfel, tocmai bazindu-se pe efectul acestor teorii, care-si gasesc tot mai multe locuri pe forumuri si nu numai, a venit si Victor Ponta cu declaratia ca mandatul premierului nu are legatura cu “interesul national”. Or, cind o suspiciune de genul asta isi gaseste tot mai multi adepti, devine greu de crezut ca, in conditii normale, omul vizat de ea ar mai avea o sansa la o cariera politica. Iar intrebarea persista: de ce a acceptat functia? Doar pentru cele citeva luni de “glorie”?
Continui sa cred, cum am mai spus-o intr-un articol recent, ca apropierea lui Mihai Razvan Ungureanu de P.D.-L. si de presedintele Basescu e doar una de conjunctura. M-ar indreptati la aceasta parere inclusiv insistenta primului-ministru asupra liberalismului sau. Nu scapa aproape nici o ocazie sa ne anunte ca e liberal. Ba, mai mult, in ciuda inversunarii lui Crin Antonescu in a nega asta, premierul aminteste, cind i se ofera sansa, ca a fost membru al P.N.L. si ca nu a parasit niciodata partidul prin demisie. Indiferent a cui agenda o respecta in aceste zile efemere in care conduce Guvernul, nu-l vad pe Mihai Razvan Ungureanu atasindu-se intr-atit de culorile portocalii incit, pe viitor, sa nu-si vada cariera relansata intr-un alt partid, ceva mai pe gustul “valorilor” sale. Asta, fireste, daca jocurile politice i-o vor permite.
Revenind insa la prezent si la senzatia pe care primul-ministru o ofera, aceea ca a venit sa implineasca niste asteptari despre care noi, marea masa, nu prea stim multe, e de observat si faptul ca tocmai cele citeva luni pe care e de presupus ca le mai are la dispozitie acest Guvern lucreaza in folosul omului politic Mihai Razvan Ungureanu. Pina la urma, indiferent de deciziile pe care le ia intr-un timp atit de scurt, ele abia daca apuca sa consolideze niste suspiciuni, nicidecum niste pareri ferme in ochii electoratului. Iar suspiciunile, eventual dupa o mica pauza politica, se vor uita usor. Daca U.S.L.-ul va cistiga alegerile, calul de bataie va fi, in continuare, Traian Basescu, mai putin guvernarea de sub un an a lui Mihai Razvan Ungureanu.
Adunind si scazind, nu e atit de greu de ajuns la concluzia ca premierul nu e nici pe departe intr-o asemenea pozitie de risc precum cea creionata la inceputul acestui text. Pentru domnia sa, vor exista variante pe viitor. Iar daca teoriile conspiratiei au macar un procent minuscul de adevar, aceste variante capata si mai multa concretete.
Lucrul asta il priveste insa exclusiv pe Mihai Razvan Ungureanu. Noi, de cealalta parte, am avea motive sa privim toate acestea cu ingrijorare. Pentru ca, neavind o mare si imediata presiune electorala, actualul Cabinet chiar isi poate permite sa nu ia decizii cu gindul la alegerile din toamna. Si, in principiu, ar fi in pozitia de a respecta o alta agenda decit cea pe care, in mod normal, ar avea-o un Guvern in an electoral. Iar daca la prima vedere o astfel de “alta agenda” decit cea populista ar fi binevenita, cind ne gindim la Cupru Min sau la Chevron, parca avem motive sa privim altfel lucrurile.
Avem in fata citeva luni iesite din comun. Caci, daca pina acum in anii electorali aveam doua puteri, fie ele compuse din mai multe partide, aflate fata in fata, in 2012 cred ca merita atentia noastra si o a treia forta. Guvernul condus de Mihai Razvan Ungureanu. O forta careia, desi n-o vom regasi separat pe listele de vot, ar trebui sa-i acordam macar atentia pe care le-o acordam celorlalte doua.