Caci ele curg girla mocirloasa: „– Vedeti ce face! Boceste, zau ca boceste! spunea Egorka, imbrincind-o spre crapatura ba pe una, ba pe alta din fete! – Asa-i, Boceste! Boceste, saracutul de el! zise Matriona cu mila”. Egorka-rinjitul nu se lasa, ar fi prea simplu, se cere un contrast puternic, naucitor: „Nu cumva ride? Zau ca ride! Ia uitati-va. Sa vedeti ca ride!”. Efectul e sinistru, goyesc: „Se lasara toti pe vine, chicotind”. Bestial! Egorka e inepuizabil: „Vedeti cum patimeste?”. Adauga insa ceva ce va umple hirdaul de rahat, ultima „porcarie”: „S-o fi amorezat de Vera Vasiliena…”. Pelagheea, sensibila la onoarea virginal-himenala a Verei, aprecierea rinjitului cazind, de fapt, in afara aprecierii stricte a artei actoricesti, „ii dadu un pumn in coaste”. Si, scuturindu-se de magia neagra, il ocareste, revenind cu picioarele pe pamintul bunului-simt: „– Ce tot indrugi, scirbosule!, zise ea inspaimintata… Hai s-o stergem de-aici!”. Intuieste, cu adevarat, Pelagheea monstruoasa intruziune, prin crapatura, in taina actorului creator? Goncerov declara calm: „Raiski plingea si ridea in acelasi timp, «fandosindu-se» fara nici o retinere, sau mai bine zis plingea si ridea mai mult artistul din el decit omul, tirit de incordarea lui nervoasa”. Bunica, Tatiana Markovna, il chestioneaza batrineste, cu grija: „– Ce tot scrii acolo?… Scrii vreo drama, ori tot romanul ala al tau?”. Evident, Raiski nu se sfiise sa-si puna la curent rudele ca „scrie”. Tatiana Markovna il judeca dupa criteriile gospodaresti: „Da’ pentru ce scrii numai noaptea? Stau tot cu frica in sin… De n-ai adormi odata cu luminarea aprinsa, scriind la drama aia a ta! Si-apoi, e gluma sa veghezi pina in zori? O sa te imbolnavesti. Ia uita-te la tine, uneori esti galben ca un castravete trecut…”. Vocea bunicii e blind-dojenitoare: posibilitatea unui incendiu, sfrijirea nepotului… In Mai bine mai tirziu decit niciodata, articolul publicat de Goncearov la 67 de ani, autorul explica pe indelete cum a lucrat la Ripa (aparut cind avea 57 de ani!), ce l-a determinat sa… din care cauza a… Spicuim fugar: „Ce este Raiski? Tot un Oblomov, fiul lui cel mai apropiat, un reprezentant al epocii Trezirii; Daca nu doarme ca Oblomov, in orice caz abia s-a trezit – si deocamdata stie ce are de facut, dar nu face; douazeci de ani a durat scrierea acestui roman…”. Care va sa zica, Goncearov s-a „fandosit” douazeci de ani. Iar Egorka-rinjitul n-a reusit sa-l trezeasca definitiv pe Raiski!
