Ipocrizia nesimtita a politicienilor. Ar fi multe de semnalat aici, dar, in lipsa unui spatiu foarte generos, o sa subliniez fariseismul (ce risca sa ne provoace o criza biliara) pe care-l afiseaza (inca) actuala putere. Dupa ce au ezitat sa vorbeasca pe sleau despre “reintregirea” salariilor, lasind impresia clara ca accepta discutia doar din dorinta de a le arata oamenilor ca ar fi preocupati de asa ceva, insa nu sint bani, de citeva zile auzim doar ca ar exista munti si mari de bani disponibili, numai buni de varsat in buzunarele noastre, ale tuturor. Sigur, nu mai trebuie ei sa ni-i dea, ci noul Guvern, deci e mult mai usor de vorbit. Am zice, din pricina rezistentei noastre la mizerie morala, ca asa e-n politica. Da, asa e. Te folosesti de orice mijloc pentru a-i da, electoral, un cap in gura celuilalt – oricit de urit ar suna asta. Dar pentru noi, votantii, e macar greu sa-i vezi (si sa-i suporti) pe exact aceiasi oameni, care aproape ne plingeau pina de curind din televizoare ca nu-s bani, spunindu-ne azi, cu un zimbet timp in colt de gura, ca de fapt au lasat saci imensi cu bani actualei guvernari. De-ar fi avut macar bunul-simt de a ne lasa citeva saptamini la dispozitie sa(-i) uitam…
Indecenta unor institutii de presa. Crin Antonescu, am scris chiar si-aici pe aceasta idee, are o toleranta la presa exact la fel de mare ca a lui Traian Basescu. Asa incit, mai ales de-acum incolo, ma astept ca domnia sa sa nu-si refuze iesiri stupide la adresa mass mediei, desi orice consilier cu minime strategii in minte i-ar putea spune ca aversiunea aceasta atit de nestapinita ii face rau. La conferinta de presa in care Victor Ponta a anuntat lista ministrilor propusi, Crin Antonescu a aruncat citeva ironii ieftine la adresa unui ziar. Ce a urmat insa nu-ti poate provoca decit dezgustul de cititor. Cotidianul cu pricina a sarit ca ars, cerind sprijinul “societatii civile”, adica al unor nume apropiate de Traian Basescu, pentru a-l infiera pe liderul P.N.L. si pentru a-si clama dreptul la libera exprimare, de parca niste biete ironii nereusite i l-ar fi refuzat. Mai rau, ziarul pare a se mindri cu lupta apriga pe care a purtat-o de-a lungul vremii pentru a deconspira “ticalosiile” aceluiasi personaj politic. Numai ca, inainte de un oftat de admiratie, tu, cititor, realizezi brusc ca respectivul cotidian va putea sa vorbeasca eventual despre o “lupta pentru adevar” de-acum incolo, de cind Crin Antonescu ar incepe sa aiba niscai legaturi cu puterea. Caci, altfel, sa te bati cu pumnii in piept pentru a arata cum ai luptat tu ani la rind alaturi de putere pentru a demasca opozitia… Parca ar fi necesar un strop de decenta. Sau mai multe ape prin care sa treci.
Incapacitatea eliberarii, fie si formale, de sub influenta diverselor grupuri de interese. In momentul anuntarii oricarui nou guvern, am avut naivitatea sa-mi inchipui ca macar de data asta lucrurile se vor face mai “cu perdea”, ca presiunile din afara se vor vedea mai greu. Era o minima cerinta de cetatean, care-si dorea ca macar sa fie pacalit, macar sa nu i se arunce in fata incapacitatea de a te elibera tu, prim-ministru, de aceste ingerinte. In timpul guvernarilor P.D.L., nu a fost deloc cazul. Iata insa ca aceeasi constatare se poate face si-acum, desi U.S.L. ar fi avut sansa ca, fiind vorba de doar sase luni, sa ne fure ochii cu un Guvern format din oameni unul si unul. Unele aparitii insa, precum Andrei Marga la Externe, pentru ca la Invatamint trebuia sa fie altcineva, sau Titus Corlatean la Justitie, pentru ca Andrei Marga nu putea fi pus decit la Externe, lasa mai mult decit un gust amar. Ne lasa cu o mare intrebare: cum va arata oare Guvernul format de U.S.L. dupa alegeri, de vreme ce si in acesta presiunile si-au spus deja, intr-un mod atit de evident, cuvintul?
Ar mai fi de semnalat multe alte lucruri care se vad cel mai bine in etapa asta de tranzitie intre puteri. Sigur ca nu pot aici, intr-un singur text, sa le punctez pe toate. Fiecare dintre noi insa are propriile observatii. Iar lucrul cel mai de dorit, in opinia mea, ar fi sa pastram aceste observatii intr-un colt de memorie si sa le reactivam atunci cind va fi cazul. Caci doar apelul la propria memorie ne poate salva de uriasele mecanisme de manipulare prezente la toate nivelurile lumii din jur.