Deocamdata, mai nimic. Cum ar fi si povestea unei case superbe din Timisoara, pe vremuri proprietate a celui mai mare gradinar din sud-estul Europei, Wilhelm Muhle. A fost cumparata cine stie cum de bastanii instalati in buricul orasului, lasata de izbeliste ani la rind, distrusa de ploi si de viscole, si acum iat-o in prag de demolare. O nedreptate mare cit casa, care nu cred ca o sa mai fie reparata. Dar mie nimic nu-mi poate ruina micile bucurii si minusculele sperante. Iata doar trei secvente care mi le-au adus pe tava in chip de cadouri.
Secventa 1 ii face dreptate peste ani chiar lui Wilhelm Muhle si urmasilor lui, cu parcul urias de trandafiri, renovat meserias si redeschis acum o saptamina. Alei, banci, gazon si mai ales peste 9.000 de trandafiri din 900 de soiuri. Ce sa adaug, pentru istorie? Ca in 1891 domnul Muhle a facut de fapt cadou Timisoarei imensul rozariu (peste 7.000 de trandafiri din 1.200 de soiuri create, mare parte, chiar de domnia sa). Cadou, din simplul motiv ca n-a cerut nici un sfant pentru amenajarea parcului prin care se preumbla acum sute si sute de oameni, imbatati de miresme si culori.
Secventa 2 se leaga de dans, unde Timisoara pare din nou a fi fruntea. Peste 1.000 de absolventi din 29 de licee, dupa ce au defilat pe strazi, s-au asezat frumos in Piata Operei si au inceput sa danseze vals, sincron cu alte mii de liceeni din 9 tari. Aiureli pentru Cartea recordurilor, veti spune. Poate, dar eu mai vad ceva in povestile astea. Ca si in episodul la care am asistat vinerea trecuta, impreuna cu Robert Serban, cind, tot in Piata Operei, spre seara, am vazut cum din lumea care statea relaxata pe balustrade si banci, se desprind perechi-perechi si, fara sa se auda vreo muzica, incep sa danseze tango. De ce? Dati cautare pe Tango Mut in Piata Victoriei din Timisoara si o sa aflati.
Secventa 3 se leaga chiar de 1 iunie, cind, dupa multa asteptare, s-a redeschis ca nou si Parcul copiilor din oras. Prilej mai nimerit de cadoriseala nici c-as fi gasit. Asa ca pe 31 mai am facut urmatoarele. Pentru mama am luat un ursulean de plus care zice i love mummy si ciocolata cu visine, pentru citiva prieteni am pregatit o cina frantuzeasca, pentru o juna amica, de ziua ei, am dat lovitura cu o rochie, pentru cel mai bun prieten am cumparat un super-ulei de drujba si am facut un maldar de chiftele, pentru studentii de la masteratul de jurnalism am programat o excursie pe Bega cu vaporasul, dupa examen. Iar mie mi-am achizitionat doua chiciozitati care m-au induiosat instantaneu si mi-au adormit vigilenta estetica: o buburuza-lanterna-cu-dinam, care n-are moarte si o buburuza termometru, cit capul meu de mare. Asa ca acum, inainte de a tisni la inaugurarea Parcului Copiilor, ies pe terasa ca sa vad cite grade urca si coboara pe burta arataniei si, chiar daca afara e soarele pe cer, scot buburuza mica, invirt la manivela si ma uit voios cum i se aprind amindoi ochii.