“Vocile inabusite”, nu este greu de inteles, sint cele ale muzicienilor evrei, carora, incepind din 1933, odata cu venirea nazistilor la putere in Germania, li s-a interzis sa mai participe la viata muzicala oficiala a statului.
Proiectul expozitional, ce a implicat o remarcabila cercetare istorica al carei rod a fost o suita de volume-catalog, publicate sub genericul “Voci amutite. Expulzarea «evreilor» din Opera din 1933 pina in 1945”, a debutat in 2006, cu o prima expozitie la Opera din Hamburg. Urmatoarele expozitii, insotite de volume de studii aferente, au fost organizate la Dresda (“Expulzarea evreilor si politica intoleranta in teatrele din Dresda din 1933 pina in 1945”), la Darmstadt (“Lupta/Der Kampf si Teatrul National de la Darmstadt al landului Hessen”) si Stuttgart (“Lupta in Teatrul National de la Stuttgart al landului Wurttemberg”).
Anul acesta expozitia a fost organizata la Bayreuth, celebrul centru muzical wagnerian, sub titlul “Festivalul din Bayreuth si «evreii» din 1876 pina in 1945”. Organizatorii ei sint cercetatorul in istorie Hannes Heer, ziaristul Jurgen Kesting si specialistul in design grafic Peter Schimidt. Cum era de asteptat, pe fundalul perpetuei dezbateri in jurul festivalului si al rolului jucat de familia Wagner in perioada national-socialismului, iar ulterior in minimalizarea colaborarii familiei cu nazistii si cu propaganda Reich-ului hitlerist, expozitia a facut sa curga multa cerneala in jurul ei.
Gazduita in paralel in cladirea Primariei orasului Bayreuth si, parte a ei, expusa pe panouri in marginea parcului ce inconjoara celebra Festspielhaus construita de Wagner, expozitia pare sa fie privita cu reticenta, in mod sigur cu prudenta, de cele doua fiice si succesoare ale lui Wolfgang Wagner, care administreaza in prezent festivalul. Intrebata despre aceasta reticenta, intr-un recent interviu cu “Frankfurter Rundschau”, Katharina Wagner raspundea simptomatic: “Prostii. Expozitia este pe o bucata de pamint ce apartine orasului Bayreuth. Asa ca nu eu sint aceea care pot sau nu sa acord permisiunea. In termeni de continut, cred ca expozitia este excelenta. Si sintem multumiti ca ea poate ramine acolo pina in octombrie 2012 si poate fi vazuta in directa legatura cu Festspielhaus-ul”.
Unul dintre curatorii expozitiei si autor al mai multor studii din volumul-catalog este convins si nu-si ascunde opiniile, fiind citat zilele acestea de postul de radio Deutsche Welle cu afirmatia ca, “neindoielnic, Richard Wagner a pus bazele ideologiei pentru toti succesorii sai cu opusul sau Judaismul in muzica si, in mod special, cu scrierile sale antisemite din ultimii ani de viata. El a fost intr-adevar un antisemit radical siart ideea sa era de a alunga evreii din Germania – si asta in 1879!”.
Expozitia este structurata in jurul unor documente de epoca, intre care o scrisoare a lui Arnold Schönberg adresata in 1923 pictorului Vasily Kandinsky, instructiunile de deportare ale evreilor, intre care s-a aflat si Magda Spiegel, o cunoscuta contralto, date de politia din Frankfurt in 1942, o marturie a lui Stefan Zweig din 1944 si o declaratie a dirijorului Karl Böhm din 1978, un sef de orchestra cunoscut pentru simpatiile sale naziste.
Biografiile a 44 de personalitati proeminente – compozitori, dirijori si solisti vocali –, cu predilectie dintre cei expulzati din viata muzicala a Festivalului de la Bayreuth, ilustreaza persecutiile suferite de peste 90 de muzicieni evrei legati direct de scena operei, ramase inca departe de a fi cunoscute publicului larg in toata amploarea lor. Volumul-catalog include altfel o serie impresionanta de texte si studii despre politica muzicala nazista sub al Treilea Reich, rolul jucat de evrei pe scena muzicala a timpului si consecintele, adesea nefaste iar pe plan personal tragice, ale interdictiei lor.
Sase studii detaliate ale documentatiei disponibile de arhiva, semnate de Hannes Heer, Boris von Haken si Eckhart Dietzefelbinger, traseaza istoria Festivalului de la Bayreuth si a muzicienilor evrei in momente-cheie, 1889, 1912, 1924 si apoi pe parcursul intregii perioade naziste. Atitudinea fata de muzicienii evrei si gradul persecutiilor au traversat faze diferite, Hannes Heer ilustrind, de exemplu, distinctia dintre tolerarea evreilor la festival de catre Richard Wagner, in ciuda afirmatiilor sale notorii ca “rasa evreiasca” este “un dusman innascut al rasei umane pure si al tot ce este nobil” sau ceea ce cercetatorul numeste politica de “apartheid” dusa de Cosima Wagner intre 1908 si 1930.
Neputinta noastra nu le poate acorda victimelor, pentru a nu le trada, decit amintirea, este referinta-cheie, pe urma spuselor lui Theodor W. Adorno din 1959, subliniata in prefata volumului de administratorii Fundatiei culturale federale, unul dintre principalii sponsori ai proiectului. Si, cum tot ei o amintesc, a fost nevoie de peste 50 de ani ca apelul filosofului sa fie acceptat si sa capete o forma in lumea muzicala. Dar nici pe departe acceptat de toti si definitiv, in masura in care nu toate ramurile familiei Wagner, care detin fonduri documentare, au procedat la cedarea lor unor institutii de cercetare si arhive publice pentru a fi studiate in mod liber.
*Die Bayreuther Festspiele un die “Juden” 1876 bis 1945. Verstummte stimmen. Eine Austellung von Hannes Heer, Jurgen Kesting, Peter Schmidt. Berlin: Metropol Verlag, 2012, 412 p., ill.; Die Vertreibung der “Juden” aus der Oper 1933 bis 1945. Verstummte stimen. Kurzdokummentation…, 4 CD Set und Buch, Axel Springer AG, Membran International GmbH, 2006.