Dragos Buhagiar vorbea foarte frumos despre viata “postuma” a costumelor de teatru. Incarcate de o teatralitate speciala, caci au recreat seara de seara vieti si situatii imaginare care ne-au emotionat si ne-au invatat cite ceva, sfirsesc infundind magaziile, luptindu-se cu moliile si praful. Unii creatori le refolosesc. Krystian Lupa, de pilda, lucreaza fiecare noua montare, fara exceptie, utilizind costume si decoruri vechi. Scenografiile noi il inhiba, nu i se par credibile. Aratind ca scoase din cutie, nici macar patinarea nu le sporeste verosimilitatea. Cele ce au deja o mica istorie scenica sint mai apropiate de viata reala la care, zice Lupa, teatrul trebuie sa ramina conectat. Revenind la Dragos Buhagiar, din tandrete profesionala fata de vestimentatiile de scena imaginate de-a lungul anilor, a lucrat cu Dan Puric spectacolul nonverbal Costumele. Motivatia estetica era sa le prelungeasca viata, macar citorva dintre ele, intr-un eseu coregrafic in care rochii de scena, redingote, palarii si alte accesorii specifice isi cauta personajele.
Calea unui spectacol epuizat duce intr-o singura directie: amintirea. E arhivat in memoria celor care l-au realizat si a celor care l-au vazut. Dintre diverse tipuri de stocare, cea scrisa, a cronicarilor si teatrologilor, rezista cel mai mult. Albumele, monografiile, antologiile prelungesc existenta unor creatii altfel efemere. Marturisind si altora, care nu le-au vazut ori care doresc sa-si reaminteasca, despre traseul lor scenic.
Produse culturale de patrimoniu
Incercind sa invinga trecerea timpului, asezamintele teatrale cu blazon se ingrijesc sa mentina vii productii ce s-au remarcat in diferite feluri. Le conserva in repertoriu, transformindu-le in produse culturale de patrimoniu, prezentindu-le publicului in serii record de reprezentatii, pe parcursul unui numar surprinzator de sezoane teatrale. Distributie dupa distributie isi predau stafeta artistica, preluind personajele, adesea chiar la multi ani de la disparitia fizica a realizatorilor initiali, conservind cu profesionalism si strictete versiunea princeps. Creatiile de genul acesta au o relevanta speciala. Sint fie spectacolul-fondator, fie o opera reper, realizate de artisti cu contributii estetice semnificative. Cel mai cunoscut exemplu il reprezinta Teatrul parizian Huchette, care conserva, de peste jumatate de secol, variantele scenice ale premierelor absolute cu Cintareata cheala si Lectia lui Eugene Ionesco. Mentinerea pe afis este, pe de o parte, o tentativa de a prelungi durata trecatoare a teatrului, rezumata la timpul unei reprezentatii; pe de alta parte, o strategie de marketing cultural, de focalizare a atentiei. Mii de turisti poposesc acolo seara de seara, pentru a participa la aceasta neobisnuita calatorie in anii ‘50 ai scenei pariziene, cind teatrul absurdului revolutiona estetica vremii.
La Praga, la Laterna Magika, dupa 35 de ani de la data premierei, se joaca cu egal succes Wonderful Circus. Un total de peste 6.200 de reprezentatii. Realizatorii au trecut in enciclopediile teatrului recent: Evald Schorm, Jan Svankmajer, Jiri Srnec (regia), Josef Svoboda (scenografia), Zdenek Seydl (costume, masti), Emil Sirotek (filmari). Iar pe afis s-au rulat pina in prezent numele a 21 de Clovni tristi, 23 de Clovni veseli, 21 de Seducatori si 29 de Venus, eroii principali. Daca e circ, obligatoriu trebuie sa fie si clovni! Doi, complementari, nascuti, ironic, din doua oua purtate de valurile inspumate ale marii, pornind in cautarea lui Venus. Zeita din Nasterea lui Venus de Boticelli, tablou din care balerina care o ipostaziaza se desprinde si coboara, capatind tridimensionalitate. De altfel, citarile culturale sint frecvente, iar jocul bi-tridimensional e dezvoltat pe tot parcursul spectacolului. Pe cortina alba devenita ecran, de la nivelul solului se ridica un cort de circ, iar parcursul protagonistilor si al celor ce ii privesc incepe. Ideea de calatorie pe care se construieste scenariul e generoasa, oferind ocazie dupa ocazie de a ajunge cit ai clipi in locuri spectaculoase imagistic. Si posibilitatea unor popasuri, precum satra de tigani, pretext al unui infocat dans bohemian rasplatit cu aplauze la scena deschisa.
Wonderful Circus a fost conceput in 1977, fiind o opera de pionierat! Secventele subacvatice, traseele balerinei-fluture, cind aeriene, cind in microcosmul insectelor, incinta si acum. Spectacolul are cursivitate, mijloacele scenice sint combinate echilibrat, imaginile curg, story-ul e simplu, dar limpede. Chiar daca, desigur, high tech-ul actual ar face minuni in mina lui Svoboda! Stilul Laternei Magika, avangardist la data premierei lui Wonderful Circus, s-a individualizat si definit tocmai prin combinarea interpretarii live cu proiectarea unor secvente filmate anterior. Iar asta i se datora in principal lui Josef Svoboda, fondatorul companiei. Filmul nu este o simpla ilustrare a actiunii ori mijloc de creare a unui decor virtual. Ingenios sint realizate trecerile interpretilor din starea live in cea filmata-proiectie, si invers: totul la vedere, fara trucaje, dansatorii prelingindu-se de pe cortina tip ecran direct pe scindura scenei. In cheie ludica, publicul din film priveste spre publicul din sala, ca intr-o panoramare. Jocul cu proportiile, cu perspectiva, dinamica imaginilor sint impecabil gestionate artistic. Iar indemnul la visare contamineaza privitorii.
De 35 de ani, Wonderful Circus e sold out. Cine merge sa-l vada? Pachetele turistice pragheze includ si cite un spectacol. Agentiile de turism vind si acum foarte bine spectacolul lui Svoboda, ca un divertisment de calitate, specific locului. Care a facut istorie.