Volumul bilingv aparut la Munchen si ingrijit de Patrick Lang, cu colaborarea Svetlanei Pallady-Bobeica – Versuri si povestiri. Texte dintr-o succesiune –, contine noua texte a caror semnificatie, exceptindu-l pe cel care a stat la baza opusului sau, Gradina de buzunar, este greu de descifrat si incadrat in timp. Iar editorul, in afara de a le numi probabile “exercitii literare” si a da un termen ante quem, acela al interpretarii in 1979, cu Orchestra Simfonica Radio de la Stuttgart, a Gradinii de buzunar, nu prea gaseste nimic de spus in cele citeva pagini ale notei asupra editiei ce incheie volumul.
Textele in romaneste, Motanache si montunache, Vorbeste de flori din gradina, Aveti mila, Balul numerelor zecimale, Povestea imparatului cel intelept si cele trei fete, Povestea unei imparatii ciudate, carora li se adauga alte doua, scurte, in limba franceza si un altul in spaniola, duc cu gindul la o nostalgie difuza a copilariei, probabil in anii de peregrinare de dupa plecarea de la Filarmonica din Berlin. Ar putea fi comparate cu nostalgia altui dirijor, Hermann Scherchen, ce isi facea insemnari in versuri pentru o autobiografie, si duc cu gindul spre o lume a subconstientului, in care conlocuiau Petre Ispirescu, Carlo Gozzi si istoria lui Turandot, sau “jocurile” prietenului apropiat al lui Celibidache, Eugen Ionescu.
Mai mult este greu de spus, in lipsa unei cercetari a hirtiei manuscrise sau a masinii la care au fost dactilografiate o parte din texte. Demersul de a incepe publicarea insemnarilor lui Celibidache cu acest volum mi se pare putin nefericit. Textele sint, in ultima instanta, doar niste “curiozitati” si si-ar fi gasit locul, mai curind, ca un capitol Varia, la sfirsitul unei editii serioase dedicate eventualelor manuscrise cu insemnari muzicale si corespondentei dirijorului. Sa speram ca ea va urma cindva…
Mult mai interesant este CD-ul ce inaugureaza o colectie orchestrala sub egida unei case de discuri nou-create de Wiener Symphoniker, dupa relativul esec de a angaja cu alte firme – consacrate – o editie cit mai completa a inregistrarilor orchestrei vieneze. Esecul, din cite am aflat, isi are sursa in calitatea extrem de variabila a interpretarilor prezentate editorilor si din care citeva doar, dintre cele mai bune, au fost publicate sub eticheta casei muncheneze Orfeo.
Concertul lui Sergiu Celibidache de la 30 octombrie 1952, inregistrat la Konzerthaus in Viena, facea parte din aceste “comori” si aparitia lui a fost anuntata in urma cu citiva ani de casa Orfeo, pentru a fi apoi aminata sine die. Acum, noua casa vieneza, purtind titlul simplu “Wiener Symphoniker”, publica din concertul live: Simfonia I in do minor, op. 68, de Johannes Brahms. Cred ca nu ma insel spunind ca este vorba de una din cele mai frumoase inregistrari pastrate in arhive de la inceputul anilor ‘50, comparabila calitativ doar cu inregistrarile de studio cu Orchestra Filarmonica din Londra (CD EMI Japan TOCE-9697-98 si Decca London 425 958-2) si cu Simfonia a 4-a de Brahms, inregistrata live in 1951 cu Nordwestdeutsches Rundfunk Sinfonie-Orchester (Tahra TAH 494).
Remarcabila si instructiva este si trecerea in revista, in livret, de catre muzicologul Ernst Kobau, a colaborarii dintre dirijorul roman si Wiener Symphoniker si a ecourilor sale in presa de epoca. Colaborarea a inceput in aprilie 1949 (Hindemith si Sostakovici) si a fost urmata in acelasi an de doua concerte (Dvorak, Simfonia a 9-a “Din lumea noua”, Beethoven, Eroica si Trois Nocturnes de Debussy). In 1952 au avut loc alte doua concerte, la 29 si 30 octombrie, inregistrate de postul de radio american Red-White-Red.
In sfirsit, din octombrie 1955 dateaza ultimele doua intilniri dintre orchestra vieneza si dirijor, si nu poti sa nu visezi la descoperirea unor benzi… La festivalul Sagra Musicale de la Perugia, Celibidache dirija Messa in fa minor de Bruckner avindu-i ca solisti pe Suzanne Danco, Christa Ludwig, Waldemar Kmentt si Frederick Guthrie, iar la Viena, la Musikverein, Patetica lui Ceaikovski…