Poate ca simpla mea satisfactie exprimata pe Facebook pentru premiul celor doi ar fi fost singura reactie, in aceasta saptamina, legata de premiul acestora, deoarece pregatim un interviu exclusiv cu Lia si Dan Perjovschi, interviu care va fi publicat curind in “Suplimentul de cultura”. O serie de “precizari” postate de domnul Marga pe site-ul ICR m-au determinat insa sa scriu acest text (site pe care il citesc constiincios, zilnic, ca pe Sfinta Biblie, cum s-ar spune – tin sa il asigur de acest lucru, pentru ca pe noi, criticii domniei sale, ne acuza ca nu am face-o. Credeti-ne, domnule Marga, toate precizarile si textele dumneavoastra sint de ne-ra-tat!).
“In ultima vreme se intrec in a se exprima despre Institutul Cultural Roman si formuleaza opinii care de care mai lipsite de temei tot felul de insi care nu citesc nici macar site-ul institutiei, necum documente mai pretentioase. Mai graitor este faptul ca se pronunta insi care au afectat negativ sau au folosit copios, in trecut, banii institutiei, dincolo de limitele normalului. Bunaoara, ce acoperire morala sa evalueze institutia (…) are familia Perjovschi, sot si sotie, care s-a infruptat copios din banii institutiei? (…) Mentionam, totodata, ca principalii creatori ai Romaniei, din arta, literatura, stiinta, nu au beneficiat de vreun sprijin financiar din partea ICR in ultimii ani”, sta scris pe site-ul icr.ro.
Asadar, acesti doi “insi”, “ingrasati” carevasazica de fosta conducere a ICR, fara a se numara, in viziunea dvs., domnule Marga, intre “principalii creatori ai Romaniei”, primesc o recunoastere pretioasa internationala – atit simbolica, precum si financiara. Imi permit, domnule presedinte, sa citez mai departe dintr-o depesa Mediafax, desi la scoala de jurnalism ne invata sa fim rezonabili cu citatele. Nu o sa fiu rezonabil, de asta data.
“Ceremonia de decernare a premiilor va avea loc pe 19 martie, la Bruxelles, in prezenta Printesei Margriet a Olandei. Premiul «Printesa Margriet» este decernat anual, incepind din 2008, artistilor, intelectualilor si activistilor culturali europeni a caror munca demonstreaza importanta culturii in construirea unei Europe democratice si cuprinzatoare. Premiul se vrea a fi o platforma pentru sprijinul acordat de Fundatia Culturala Europeana acelor artisti a caror creatie poate avea o influenta in cadrul societatilor europene”, am incheiat citatul.
Sa mai bat in tastatura pentru dumneavoastra faptul ca celebrul MoMA newyorkez a platit sa-si faca reclama in “New York Times” o pagina intreaga ilustrata de Dan Perjovschi? Sau ca sotii (da, sotii) Lia si Dan Perjovschi sint un brand european de multa vreme, nu doar romanesc? O simpla cautare pe Google va va lamuri, asta doar daca cei doi insi ticalosi nu au fraierit si Google-ul, asta dupa ce “impostura” lor a capusat ICR-ul romanesc, iar apoi s-au dedat la capusarea unor institutii precum MoMA si, mai nou, au “fraierit” si printesa Olandei.
E bine ca avem un stilp de incredere la ICR, in persoana domnului Andrei Marga, care poate distinge intre aceste nulitati (si soti, pe deasupra) si adevaratii creatori ai Romaniei. In lumina descoperirilor stiintifice (cu multe elemente si chiar elementi) ale noului ICR, bezna creatoare isi poate gasi, in cele din urma, luminita de la capatul tunelului.
In fapt, “precizarile” domnului Marga, postate cu regularitate pe site-ul neoICR-ului, ascund nu obida, ci ura dezlantuita.
“Corina Suteu, care a plecat din post in iunie 2012, din ICR New York, ducind cu ea logistica si unele programe ale institutiei? Sau familia Perjovschi, sot si sotie, care s-a infruptat copios din banii institutiei? Sau Marius Chivu, sau Maria Raducanu, sau Mihai Chirilov, sau altii in aceeasi situatie? Exemplele de auto-supraevaluare sint numeroase. Sint cazuri care atesta fara putinta de tagada irosirea de resurse pe activitati superficiale, pe alocuri derizorii. La nevoie, vom reveni cu amanunte”, anunta domnul Marga follow-up-ul.
Fara putinta de tagada, domnule Marga, riscati ca in timp record sa va umpleti de ridicol. Supra-evaluarea despre care vorbiti provine in primul rind din recunoasterea internationala, nu din vreun discretionarism al fostei conduceri. Sincer, nu imi propun sa-i apar de precizarile dumneavoastra pe Vladimir Tismaneanu sau Teodor Baconschi, va propun sa ii scoatem din discutie – acolo sint rafuielile dumneavoastra politice, iar implicarea celor evocati in lupta politica mi s-a parut la fel de dezagreabila precum interpretarile dumneavoastra in aceeasi cheie. De aparat sint artistii, care, spre deosebire de noul ICR, au o cariera. Care se bazeaza pe talent si, in unele cazuri, pe munca de o viata. N-o sa le distrugeti cariera cu precizarile dumneavoastra, va asigur. Pe a dumneavoastra insa riscati sa o aruncati definitiv in bezna cu astfel de aprecieri.
L-am intrebat pe ministrul Daniel Barbu daca s-a gindit sa fie un mediator intre artisti si pornirile abisale ale domnului Marga. Sper ca acum e mai evident de ce am adresat o asemenea intrebare. Daca va asculta exclusiv de umorile sale, domnul presedinte al ICR va deveni un trist menestrel politic, fie el si baroc.