Richard Wagner, nascut pe 22 mai 1813, este una dintre cele mai controversate figuri ale culturii, insa nimeni nu poate pune la indoiala uriasa lui importanta in istoria muzicii. Anul acesta, an aniversar, operele sale vor fi greu de evitat: fara a fi neaparat neglijate in ultimii ani, ele sint cap de afis in programul operelor si filarmonicilor de pretutindeni, de la Sydney la Bayreuth. O singura tara, spune „BBC News“, nu va lua parte la aceste manifestari aniversare – Israelul, unde, „pentru multi evrei, muzica lui Wagner poarta stigmatul asocierii si aproprierii ei de catre nazisti“.
„Putem asculta Wagner cu constiinta impacata? A fost muzica lui prea pervertita de nazisti sau tocmai adulatia lor expune perversiunile inerente ale acestei opere?“ se intreaba „BBC News“.
Wagner insusi, ca om, nu a fost un model. „Egoism, ambitie uriasa, oportunism, inselaciuni, gelozie, aroganta, rasism“ – ar fi doar citeva elemente dintr-un „formidabil catalog de atribute personale“ de care poate fi acuzat compozitorul german, in opinia lui Barry Millington, fondator/editor al „The Wagner Journal“.
Iata un fapt, spune „BBC News“: la fel ca multi germani ai erei sale, Wagner a fost un antisemit virulent. Dar, in acelasi timp, compozitorul nu a fost un nazist in acceptiunea moderna a termenului. „Sint sigur ca in Israel exista oameni care nu vor sa auda de Wagner si care sint convinsi ca acesta a trait in anii ’40“, spune dirijorul si pianistul evreu Daniel Barenboim.
Tot Barenboim atrage atentia asupra faptului ca muzicienii evrei au continuat sa cinte Wagner si dupa ce Hitler a ajuns la putere. De exemplu, in 1936, Filarmonica Palestiniana din Tel Aviv a interpretat Lohengrin sub conducerea lui Arturo Toscanini. Muzica lui Wagner a ajuns sa fie prohibita in Israel abia mai tirziu. Astazi, orice incercare de a interpreta Wagner stirneste scandal, asa cum, isi aminteste Barenboim, s-a intimplat in 2001, cind o piesa a fost interpretata dupa ce publicul a fost intrebat daca are ceva impotriva. „Ideea este ca scandalul a fost stirnit abia a doua zi de oameni cu o agenda politica, nu de cei care au participat la concert“, spune Daniel Barenboim. „Oricine are dreptul sa nu asculte Wagner, dar, intr-o societate democratica, n-ar trebui sa fie loc pentru astfel de tabuuri.“
Multi par a fi de aceeasi parere. „La cea de a 200-a aniversare a nasterii lui Richard Wagner, hai sa invatam sa ii iubim muzica si sa continuam sa-l detestam pe omul care a compus-o“, scrie Dominic Lawson intr-un comentariu publicat de „The Independent“.
Cu toate acestea, problemele inca exista. La inceputul lunii mai, la Düsseldorf, o noua punere in scena a operei Tannhäuser a fost anulata imediat dupa premiera. Controversa a fost stirnita de decizia regizorului Burkhard Kosminski de a muta actiunea din Evul Mediu intr-un lagar de concentrare nazist, tocmai, se pare, pentru a sublinia legatura dintre muzica lui Wagner si vederile lui ideologice. Oroarea scenelor a fost atit de realista, incit a provocat indignare, iar unii spectatori au avut nevoie de ingrijiri medicale.
Zilele acestea, nepoata marelui compozitor, Katharina Wagner, a anuntat public ca va oferi istoricilor acces la documentele familiei pentru a limpezi legaturile acesteia cu nazistii.