Despre carte mi-am spus opinia in chiar acest saptaminal la aparitia ei si cum nu am participat la dezbatere, nu-mi permit sa comentez unele din lucrurile relativ pe de laturi ce par sa se fi spus cu acel prilej, daca este sa dai crezare citatelor oferite de o relatare Agerpres.
Melomanilor interesati de istorie le ofer in schimb citeva extrase din documente pastrate in arhivele postului de radio Europa Libera si care dau o imagine a politicii culturale a Securitatii, in anii ‘’50 ai veacului trecut.
Un document datat 26 iulie 1956 poarta mentiunea, in cadrul rubricii „Comentariu de evaluare“: „Acest raport demonstreaza ca propaganda este in continuare scopul de baza al limitatului «dezghet» din partea regimului roman“. „Regimul roman“ era, evident, cel condus la acea data de Gh. Gheorghiu-Dej, iar „dezghetul“ romanesc, ce nu avea sa dureze decit pina spre toamna, cind izbucnea revolutia anti-comunista din Ungaria, survenise in contextul mai largului „dezghet“ initiat de sovietici.
Raportul provenea de la biroul din Roma al postului de radio si rezuma spusele „binecunoscutei stele de opera, sde originet romana, dna Virginia Zeani, care a cintat recent la Termele lui Caracalla in «Traviata»“ si care „a declarat autoritatilor italiene ca a fost contactata pentru a se intoarce la Bucuresti sa dea o serie de concerte. Potrivit descrierii facute de ea, pare probabil ca agentul comunist care a vizitat-o la casa ei din Milano este Radu Petre, un functionar consular de la ambasada romana din Roma. El i-a promis ca daca accepta aceasta serie platita de concerte, ea se va putea intoarce in Italia cu parintii ei (subl. mea, V.E.). Dna Zeani a declarat ca a refuzat cu cea mai mare tarie oferta primita“.
Un al doilea raport de la biroul Europei Libere din Roma, din aceeasi zi, 26 iulie 1956, inregistra o „oferta“ similara, transmisa dirijorului Ionel Perlea. Stabilit in Statele Unite, Perlea sosise cu o saptamina inainte de la Paris, in cadrul unui turneu european. La Roma, Perlea povestea intr-un grup de prieteni intimi romani ca la Paris a primit „o invitatie ciudata“. Trei dirijori de orchestra sositi din Romania, Alfred Alessandrescu, Mihail Jora si Constantin Silvestri, l-au invitat la cina. El a acceptat numai cu conditia ca ei sa fie invitatii lui“.
Si Ionel Perlea relata in continuare: „Conversatia s-a invirtit in jurul muzicii si a problemelor ei, in general ssit a continuat astfel pina cind Alexandrescu (sic!) a inceput sa vorbeasca despre noua viata sub regim comunist. Alessandrescu a spus ca artistii sau intelectualii nu s-au bucurat niciodata de un sprijin si de o intelegere atit de minunate din partea guvernului asa cum se petrec lucrurile astazi. Ceilalti doi l-au secondat pe Alessandrescu si au mers pina la a descrie libertatea ce le-a fost acordata de guvern, fara nici o conditie, anume ca nu erau constrinsi sa ia parte la activitatile Partidului scomunistt“. „Numai cei care o doresc cu adevarat, intra in partid“ – il cita dirijorul in continuare pe invitatul sau, care i-ar fi vorbit si despre o imbunatatire apreciabila a vietii in ultimul an, cind „politia a incetat sa mai aresteze atit de multe persoane pe motive idioate, prostesti“.
Tabloul ce ii era descris lui Perlea arata aproape idilic… Potrivit documentului de arhiva: „Aproape tuturor celor ce fusesera arestati pentru motive politice li s-a redat libertatea. Oamenii nu mai sint pedepsiti pentru a fi criticat regimul comunist sau aplicarea principiilor comuniste. «Este evident ca sistemul nostru socialist nu este perfect si ca are lipsurile lui, dar nu este cu siguranta atit de rau pe cit le place sa creada unor straini. Numai ca acestia nu sint familiarizati cu situatia», ar fi spus Alfred Alessandrescu. In cele din urma, acesta i-a propus dirijorului Perlea sa vina la Bucuresti sa dirijeze o serie de patru concerte. Ar fi urmat sa fie platit cu suma de 1.500 de dolari pentru fiecare concert. Aceasta invitatie i s-ar fi facut din partea Filarmonicii din Bucuresti. Ei scei trei dirijorit i-au propus ca garantie ca nu va suferi nici un fel de neplaceri, sa primeasca o viza de iesire din partea Ministerului roman ssit ca, in cursul sederii in Romania, sa-si poata lasa pasaportul la ambasada americana. Onorariul ar fi urmat sa i se plateasca fie in dolari, prin intermediul ambasadei americane din Bucuresti, fie in contul unei banci occidentale“. Raportul in limba engleza, pastrat in arhiva Europei Libere, se incheie cu afirmatia: „Dirijorul Perlea a refuzat aceasta propunere comunista“.
Cele trei personalitati eminente ale vietii muzicale romanesti s-au aflat intr-adevar la Paris in vara anului 1956, ca parte a unei delegatii trimise sa-l omagieze pe George Enescu, la implinirea unui an de la moartea sa. Este adevarat si ca la Bucuresti se manifesta un soi de „dezghet“, inclusiv pe plan cultural, dar, asa cum sistemul concentrationar sovietic fusese departe de a se fi topit cu totul dupa discursul anti-stalinist al lui Hrusciov din 1956, si cel romanesc a continuat sa existe, in ciuda declaratiilor propagandistice pe care le facea Alfred Alessandrescu. Spus pe scurt, documentul atesta ca artistii, muzicienii, pina la cei de cea mai mare notorietate, erau totusi „constrinsi“ sa „ia parte la activitatile“ Securitatii romane…