Anca Roman
Intilnirea cu scriitoarea Ioana Parvulescu a inceput cu o lectura selectiva din romanul Viitorul incepe luni, prezentat drept o continuare a unui volum anterior, Viata incepe vineri. Alegind fragmente relevante pentru ilustrarea uneia dintre tematicile ei de fond – confruntarea a doua universuri temporale diferite –, scriitoarea nu a renuntat insa cu totul la tehnica suspansului, folosita adesea in romanele-foileton, invitind publicul la o aprofundare ulterioara a cartii. Nu a avut insa retineri sa dezvaluie o parte din motivatiile si procesele ce au stat la baza scrierii volumului in discutie, marturisind: „Ideea de a calatori in timp e o obsesie pe care nu mi-am putut-o indeplini decit prin scris“.
Intrebata de posibilitatea ca Iulia, unul dintre personajele romanului Viata incepe vineri, sa fie alter-ego-ul ei, Ioana Parvulescu a sugerat ca se regaseste intr-o anumita masura in structura personalitatii ei, dar ca departajarea lumii reale de cea fictionala trebuie sa isi ceara drepturile.
In ceea ce priveste genurile pe care scriitoarea le-a abordat pina acum, Ioana Parvulescu si-a dezvaluit o slabiciune auctoriala, aceea ca nu poate sa scrie teatru: „Nu prea merg la teatru. (…) Dupa ’89, mi s-a parut ca teatrul a involuat in general, ca se mizeaza pe un succes facil, ca oamenii aplauda la fel la toate – ca-i o piesa buna, ca-i o piesa ratata –, deci nu mai au simtul valorii. Apoi, publicul ride la cele mai vulgare poante, si nu la ce ar trebui, asa ca nu m-am mai dus la teatru“.