Zilele treceau si se apropia momentul fatidic cind milioane de bulgari si romani flaminzi vor da navala in tarile lor prospere, ca sa ceara ajutoare sociale, locuinte de la stat si tratament medical gratuit, totul platit de englezi, austrieci, germani si alte natiuni mai harnice si mai civilizate. Nu-i vorba, civilizatii cetateni vest-europeni nu au nimic impotriva strainilor, nu sint nici xenofobi si nici, Doamne fereste, rasisti cu tiganii romani si bulgari, carora oricum le zic, frumos si corect politic, „romi“, doar ca nu le convine sa li se vire mina in buzunar, ca sa plateasca din munca lor niste straini puturosi, veniti din mahalalele Uniunii Europene.
Ziarele au anuntat invazia cu titluri apocaliptice, cetatenii s-au indignat, politicienii de marca s-au sesizat si au facut ceea ce stiu ei cel mai bine sa faca, adica au promis ca vor face si vor drege si, iata, s-a facut 1 ianuarie 2014, invazia romano-bulgara sta sa inceapa, dar nimeni n-a fost in stare sa faca nimic concret.
Asadar, rindurile de mai jos au scopul de a veni in ajutorul celor care vor sa faca intr-adevar ceva pentru a evita afluxul de romani (fie, si bulgari!) in tarile lor frumoase, prospere si aranjate. Sfaturile venite din partea cuiva din tabara invadatorilor viitori sint intotdeauna utile. Mai ales ca, daca stam sa ne gindim, tocmai noi, romanii, avem o experienta extinsa in domeniu. Nu ma gindesc la vinzarea treptata a etnicilor evrei si germani de catre statul comunist, fiindca nimeni din Occident nu e interesat de o asemenea procedura. Azi marea problema europeana par sa o constituie etnicii romani (si bulgari, fie!). Dar exista tehnici ce pot fi folosite si pe pielea lor. O sa luam ca teren pentru demonstratia noastra Marea Britanie, caci a fost una din tarile cele mai speriate de romano-bulgari.
Sa tina totusi seama britanicii ca procedura e una destul de complicata si presupune folosirea tuturor resurselor politice si administrative ale statului. Ea trebuie elaborata mai degraba pe categorii profesionale decit pe baze nationale. Se va vedea insa ca rezultatele sint pe masura eforturilor.
Astfel, o masura importanta ar fi blocarea accesului tuturor absolventilor de studii superioare romani (si bulgari) la posturi adecvate pregatirii lor profesionale – si mai ales a celor exceptionali, care nu trebuie lasati cu nici un chip sa ajunga in vreo functie guvernamentala de mare sau mica raspundere. Asta se poate face legal, prin concursuri trucate, sau semilegal, prin angajarea unor apropiati din sistemul administrativ britanic: fini, prietene, nepoti, amante ori de-a dreptul neveste. Apoi, pentru cei ce vor sa razbeasca in sistemul educational, salariile profesorilor trebuie reduse sub nivelul venitului unui cersetor londonez. La fel se va proceda cu medicii si alti specialisti veniti din nenorocitele alea de tari.
Apoi trebuie rezolvata problema micilor intreprinzatori, cei care incearca sa-si deschida mici afaceri in Insulele Britanice. Vor fi inventate taxe si impozite care vor creste luna de luna, iar administratia Maiestatii Sale va trebui sa inventeze bilunar cel putin patru taxe noi, cu nume cit mai fanteziste, care ii vor descuraja repede pe romani. Muncitorii obisnuiti, cei ce vor doar sa se angajeze, vor fi pur si simplu respinsi la orice interviu de angajare, pe motiv ca nu exista locuri de munca pentru ei, ca tara e plina de someri – lucru care, dupa doi ani de politica fiscala precum cea de mai sus, va fi intru totul adevarat. Ajutoarele sociale trebuie reduse la nivelul supravietuirii cu piine si resturi din gunoaie, adica jumatate din salariul cadrelor didactice. In schimb, pentru obtinerea acestor ajutoare se vor cere cit mai multe acte si documente, in original si autentificate la notar, sporind astfel si veniturile acestei tagme, si pe cele ale tarii. Va asigur ca, dupa doi-trei ani, numarul romanilor (fie, si al bulgarilor) din Marea Britanie va fi atit de mic, incit nu ai mai putea umple cu ei nici macar o catedrala.
De unde stiu ca o astfel de politica imigrationista ar da rezultate? Pai, romanii au mai fost tratati astfel si altundeva. Iar rezultatele au fost spectaculoase: cel putin trei milioane de romani s-au carat de acolo oriunde au vazut cu ochii. E drept, a durat un deceniu, doua, dar aici vorbim de tara lor, domnilor! Cam cit de repede ar pleca dintr-o tara straina daca ar vedea ca sint tratati la fel ca acasa?
Ce-i drept, mai ramin lichelele, hotii obisnuiti, descurcaretii, din care romanii au, ca toate natiile, destui. Cu acestia nu se prea poate face nimic, dar nu va faceti grija: ei se adapteaza si isi fac un rost oricum. Daca devin cumva oameni politici, ar putea fi chiar utili in alungarea romanilor. In Romania tocmai ei sint artizanii alungarii romanilor. Si, credeti-ma, au facut treaba buna – si vor mai face inca multa vreme de-acum inainte.