Sustinuse foarte mult ideea aparitiei acestuia, iar prezenta sa constanta la Polirom, asezonata cu observatii si critici, devenise un soi de sedinta de sumar informala. In mod evident, n-a reusit intotdeauna sa ne convinga ca are dreptate, dar nici despre vreo discutie mai aprinsa nu a fost niciodata vorba.
Nu s-ar spune ca la Polirom ori in redactia „Suplimentului de cultura“ poetul a fost un spirit ocrotitor, ci, poate, mai degraba ocrotit – cu toane, pretentii, suparari foarte trecatoare. Ii place enorm atentia celorlalti si are un urias avantaj, spre deosebire de multe alte „personaje“ culturale: o merita din plin!
Anul acesta, unul dintre cei mai importanti poeti romani contemporani (si aproape sigur cel mai cunoscut in acest moment – il excludem de aici pe Dinescu din varii motive extraliterare) a implinit 75 de ani. Virsta la Emil Brumaru e insa o simpla conventie, pentru ca, de cind il stiu, poetul a incetat sa isi mai arate anii. Ajuns la vremea „Operelor complete“, continua sa surprinda, sa socheze – ba printr-un basm scris cu Veronica D. Niculescu, ba prin dialogurile pe Yahoo Messenger cu Ada Milea, ba prin activitatea febrila pe Facebook.
Hobbitul vegheaza „Suplimentul de cultura“, desi in clipa aceasta nu mai scrie saptaminal pentru revista. Si personal se cuvine sa ii aduc multumiri pentru toate interviurile, in toate formele, pe care mi le-a acordat – la radio, la televiziune, la ziar. Le-a acceptat pe toate incepind de fiecare data cu „nu vin, am si eu viata si tabieturile mele“.
Ultima data ne-am certat de la niste bilete la teatru si m-am fript jucind rolul curierului. Cu Hobbitul nu prea glumesti, dar nici nu te plictisesti.
Domnule Emil Brumaru, stimati concetateni, propunem ca, macar la Iasi, anul 2014 sa fie „anul Brumaru“. La Multi Ani!