Only Lovers Left Alive (care in salile de la noi a intrat cu titlul Indragostitii mor ultimii) e, intai de toate, un love story – sau asa pare sa fie, caci filmul nu prea are subiect si nici predicat. Dar are doua personaje care iti raman in minte si care fac figura de eroi civilizatori blazati si izolati de restul lumii (cum ar trebui sa se simta orice cuplu autentic). Adam si Eve (Tilda Swinton) s-au luat in 1868, aflam din fotografia pe care Eve o priveste cu nostalgie, rasturnata in patul ei cu baldachin din Tanger pentru ca cei doi soti, ca doi oameni moderni, se iubesc, dar nu stau impreuna. Pentru ca Adam e in depresie si sugereaza ca s-ar putea sinucide (la Jarmusch orice e posibil, chiar si un vampir care moare), Eve se da peste cap sa ajunga cat mai repede la el in Detroit, desi trebuie sa schimbe cateva avioane si sa circule numai noaptea. Povestea inregistreaza diverse detalii mari si mici despre cum isi petrec cei doi timpul liber, dar in curand ei vor fi izolati tot mai mult in propria existenta pentru ca se vad implicati intr-un caz de „crima“ (si ei, ca niste vampiri moderni, nu beau sangele direct de la sursa, ci gata imbuteliat).
Exista ceva seducator si ceva ironic in aerul superior al acestor eroi civilizatori care au ajuns sa se plictiseasca de conditia lor, mai ales ca-si vad resursele disparand. Dar e si ceva profund snob in postura corpului, o rigiditate care ii face de multe ori sa para ca stau la pozat, siguri ca toata lumea o sa le copieze stilul. Neexistand nici prea multa actiune, imobilismul lor trendy se transmite filmului, care devine, ca in bancul respectiv, „ceva care merge undeva“. Dar e impropriu spus atata vreme cat eroii sed, fara ca prin asta sa si cugete.
Personajul lui Liam Neeson stie unde se duce
Se duce la Londra, zburand de la New York pe o cursa de a carei securitate e responsabil. Neeson il interpreteaza pe Bill Marks, un ofiter de zbor al carui trecut nefericit e revelat la final, dar sugerat de la bun inceput, cand eroul ia un gat de whisky inainte de a se sui in avion. Cu toata aceasta lipsa de delicatete, filmul regizat de spaniolul Jaume Collet-Serra reuseste sa te tina curios in special pentru ca favorizeaza suspansul (chiar daca in defavoarea secventelor de actiune).
Obiectul cel mai important al filmului e telefonul mobil al lui Marks, care incepe sa gangureasca la putin timp dupa decolare, sms-urile anuntand prezenta la bord a cuiva care ameninta sa ucida un pasager la fiecare 20 de minute.
Fireste, spectatorul intra in priza odata cu eroul si va cauta si el cu privirea, in cadrele largi, cele mai suspecte figuri si gesturi de la Business si Economy. Pe asta mizeaza si regizorul care, la fel ca teroristul ascuns, trebuie sa fie cu un pas inaintea publicului, intuind si dejucandu-i presupunerile. In ciuda catorva detalii care nu prea stau in picioare, filmul e ok pe feuda lui si nu cred ca cineva care intra la el cu galetusa de popcorn si chitit sa se relaxeze va iesi dezumflat. Un atu in plus sunt interpretarile – mai ales Liam Neeson, dar si Julianne Moore sau Michelle Dockery (interpreta pretioasei Mary Crawley din serialul Downton Abbey e ideala in rol de stewardesa britanica). Personajele lui Neeson si Julianne Moore pun de un mic flirt la inaltime, dar actorii isi paseaza bine mingea facandu-te sa ignori liniile de fuga.