mi s-a intamplat de cateva ori sa-l sun din greseala. Mi-a raspuns mama lui. Am stiut o fata care, dupa ce-a murit, a primit pe pagina ei de Facebook condoleante, pareri de rau, semne de exclamare, „de ce“-uri etc. Inainte era mai simplu, cateva scrisori, poate cateva carti postale trimise din vacante, mici cadouri, fotografii, iar restul ramanea in minte si, eventual, in inima, nu in mail, twitter, instagram, facebook, blog etc. Ce se intampla cu noi dupa ce nu mai suntem, dar ramanem pe net? Ce se intampla cu parolele si pozele noastre de profil? Ar trebui sa lasam in testament prietenilor de incredere conturile noastre, pe care sa le stearga cu prima ocazie, inainte ca dusmanii sa angajeze un hacker si sa puna mana pe toate mailurile compromitatoare? In timp ce ma gandeam la toate astea, am dat peste doua proze scurte extraordinare. De prima am auzit intr-un interviu din „The Believer“, un dialog, de fapt, intre Ryan Bartlemay si Philip Seymour Hoffman (citit a doua zi dupa ce-a murit Hoffman): „Sea Oak“, de George Saunders. Din fericire, se gaseste pe net in „The Barcelona Review“ (http://www.barcelonareview.com/20/e_gs.htm) si v-o recomand cu ardoare, e genul de proza care da clasa de o mie de mile felului in care se scrie, in general, literatura pe la noi. Nu va spun mai multe, doar ca la un moment dat unul dintre personaje se intoarce din morti. Adica nu se intoarce, ci, de fapt, inca n-a murit de tot, asa ca revine in casa unde stau nepoatele si nepotul si face armata cu ei (sa-si schimbe vietile, sa n-o mai arda aiurea, sa se trezeasca odata), dupa care poate in sfarsit sa se duca inapoi in cimitir. La cateva zile dupa proza lui Saunders, imi beam cafeaua la Starbucks, cand a venit la mine un domn care vindea carti. Carti vechi, Puskin in franceza, Suflete moarte si, printre ele, Sfarsitul serbarii, de Graham Greene. Am deschis din prima la p. 21, proza „Dovada concreta“, in care un domn si mai batran tine un discurs la un eveniment al Asociatiei locale de psihiatrie. Se clatina, are vocea obosita, vorbeste despre „spiritul nemuritor“, socheaza audienta. La un moment dat, cineva striga: „Evacueaza sala! Omul e mort, cred, de o saptamana!“.