Nu stiu de ce, dar lumea mi se pare dintr-odata mult mai inmiresmata si adormitoare (ce bine totusi ca MA, Sillage de la Reine apare in editie foarte limitata, cit sa n-apucam sa mirosim toti la fel – numai nevestelor de colectionari japonezi o sa li se intimple napasta). Dar imaginati-va, vorbim aici de: crin, trandafir, iasomie, floare de portocal cu o usoara nuanta de lemn de cedru si de santal, mosc de Tonkin si ambra cenusie (substanta care si-a gasit sa se formeze tocmai in intestinul casalotului). La toate astea se adauga si un pic de bergamota – parfumul nu putea sa miroasa exact ca pe timpul Revolutiei pentru ca, pe atunci, oamenii se spalau mult mai rar.
Si, daca tot a venit vorba de japonezi, ce bine ca se-mplineste aproape un an de cind a aparut primul blog al unei gheise! De fapt, Ichimame nu e chiar gheisa, e deocamdata ucenica, adica maiko, are 18 ani si vrea prin jurnalul ei online sa incurajeze cit mai multe fete japoneze sa se faca gheise. Desi dezvaluie detalii legate de ritualul machiajului, de ceremoniile de ceai si de toate celelalte lucruri pe care le invata timp de 6 ani, e hotarita sa treaca sub tacere seratele private (mai bine totusi, pentru ca mi-a spus mie un bulgar ca sushi se maninca in mod traditional de pe pintecul unei femei goale). Dar nu pot sa nu-mi exprim si eu regretul, precum celelalte zeci de mii de vizitatori, ca blogul e scris numai in japoneza (mie imi apare un ecran plin de semne de intrebare, la propriu) si nu pricep nimic. Ce pacat, ce pacat, ce pacat!