La cei 28 de ani ai sai, nu se lamenteaza, nu a lucrat in sectorul independent, nu a blamat establishment-ul si si-a inscris deja numele pe afisele cu antetul Bulandra, Teatrul Clasic Arad si Teatrul National Craiova, unde este asistentul lui Robert Wilson pentru Rinocerii – premiera, in primele zile ale lui iulie. E deschis, optimist, actorii vorbesc foarte frumos despre felul lui placut de a repeta, echilibrat, fara panica, fara isterii, in cea mai perfecta normalitate. Ce-i drept, o stare din ce in ce mai rara in Romania! La inceputul lui mai, la Piatra Neamt, la Teatrul Tineretului, unde era firesc sa ajunga, pentru ca institutia aceasta are renumele de platforma de expresie pentru cei tineri si talentati, si, in subsidiar, pentru ca e orasul natal al lui Bobi, a prezentat Contra iubirii dupa Esteve Soler. Soler este un catalan popular in Romania mai ales gratie trilogiei traduse de Luminita Voina Raut, pusa in scena de mai multe ori, si gratie venirii autorului la FITS 2013.
Bobi Pricop a absolvit Actorie la „Spiru Haret“, clasa Sandei Manu, si Regie la UNATC, clasa Tudor Marascu. Are tot ce-i trebuie pentru a fi acel „ochi exterior“ care e regizorul: stie sa aleaga un text, sa-si faca echipa si sa o aduca in punctul de maxima eficienta artistica necesara unei reusite. Si se mai pricepe si sa comunice cu publicul prin intermediul acestei echipe, ceea ce e, inca o data, vital.
Un spectacol cu aer science-fiction
Cu Esteve Soler s-a mai intalnit cand a facut spectacole-lectura cu trilogia lui la Laboratorul de text contemporan, apoi la Bulandra, unde a pus in scena Contra progresului. Acum e Contra iubirii, in fapt un scenariu mixat, care include si secvente din Contra democratiei si Contra progresului. Tripticul lui Soler e o suita de cate sapte secvente dramaturgice scurte, spectacolul lui Pricop are opt in total, cu putine personaje, doua, maxim trei, absurd-suprarealiste, nonepice, discursive, care infatiseaza cu ironie acida stari si personaje din contemporaneitate, reprezentative pentru istoria recenta a evolutiei individului. Textele autorului catalan sunt o critica a societatii si oamenilor ajunsi intr-un punct in care umanitatea risca sa devina propriul adversar, sa dezvolte o maladie autoimuna ale carei efecte sa conduca la o implozie cu efecte fatale. Oamenii par ca au uitat ceea ce ii defineste si diferentiaza de restul lumii vii, afectivitatea, care e esenta lor si a relatiilor interumane. Dezvoltarea stiintifica, tehnologica, neantizarea sentimentelor prin controlul lor exagerat, prin teama de a simti viruseaza conceptul de omenesc, conducand la absurd si instrainare. In Contra iubirii, secvente independente vorbesc dramaturgic despre forta nefasta a dragostei simulate, despre iubirea amorsata de stimulente artificiale, despre casatoria cu contract pe termen scurt, despre malformarea dragostei intr-o boala care te devoreaza si de care trebuie sa scapi, despre casnicie ca o suma de rutine zilnice ce ajung sa te sufoce, despre lipsa de empatie si exacerbarea senzationalului, despre iubirea parinteasca ajunsa o deviatie etc. Contra iubirii e un caleidoscop dramatic despre dragoste in cateva dintre formele ei aberante, dar existente tot mai des in lumea de azi, prezentate in registru grotesc, burlesc.
Cum obisnuieste sa faca, si acum Bobi Pricop a optat pentru o austeritate scenografica voita (scenografia Adriana Dinulescu). Elemente de decor simple, esentializate, construite din hartie alba, lejera, ori plexic iluminat din interior, costume sugestive, caracterizandu-i pe purtatori. Pe fundal curg proiectii, in majoritate nonfigurative, compuse in colaje care reunesc creatii libere de copyright ale unor video artisti, selectate de regizor si scenografa. Rostul lor nu e de acompaniament vizual, e mai mult de-atat, sunt creatoare de context si elemente de legatura intre cele doua Contra… realizate de regizor. Bobi Pricop adauga si el la ironia textului un strat regizoral, prin mijloace scenice, conservand spiritul autorului, punandu-l in relief, dar sporind subtil tragi-comicul.
Actorii si ceea ce sustin interpretativ ocupa prim-planul, fara artificii inutile, curat, inteligent, fluid. E o viziune coerenta, unitara stilistic, Bobi Pricop e atent la detalii, grijuliu cu tot ceea ce se afla si desfasoara in fata publicului.
Distributia aduce alaturi generatii diferite de actori pietreni – Nora Covali, Cezar Antal, Corina Grigoras, Dragos Ionescu, Ecaterina Hatu, Lucreatia Mandric, Alexandra Suciu, Loredana Grigoriu, Rares Pirlog si Florin Hritcu, un nou venit in trupa, integrat perfect printre colegi. Sunt remarcabile acuratetea jocului actoricesc, adecvarea la rol, simetria interpretativa – actorii sustin cate doua-trei roluri; Cezar Antal se ocupa si de partea muzicala, pentru care a ales bucatile si le mixeaza la vedere, de la arlechin. Perioada sabatica si de pribegie impusa actorilor de la Teatrul Tineretului de lucrarile de restaurare si efectele ei dezastruoase pentru acustica salii nu i-a scos din forma si nu le-a atenuat pofta de joc. S-au adaptat perfect la maniera tanarului regizor si sunt in largul lor in registrul din piesa lui Esteve Soler. Spectacolul are un aer science-fiction, portretizeaza omul golit de emotivitate, de continut, omul devitalizat care, pentru a fi parinte, ia lectii de parenting, pentru a iubi a ajuns sa creada ca are nevoie de suplimente, omul care nu mai stie sa fie om. Contra iubirii de la Piatra Neamt e un reusit indemn artistic la grija pentru dimensiunea noastra emotionala.