In 1999, cu 12 ani inainte de moartea lui Kim Jong II, a intrat in cercul de apropiati ai conducatorului iubit: a scris poeme de propaganda, a lucrat in serviciile de contra-spionaj, a dus-o bine. Dar binele nu l-a tinut mult. In 2004, a fugit din tara si a devenit unul dintre cei mai sus-pusi tradatori nord-coreeni. Acum e redactor-sef la „New Focus International“, un site dedicat actualitatii nord-coreene. Continua sa primeasca amenintari cu moartea. Si-a scris memoriile (volumul se cheama Dear Leader) si da interviuri. Unul dintre ele a aparut la finalul lui mai pe site-ul Maclean’s si e uluitor. Jang Jin Sung e un tip care a contribuit la crearea mitului oficial al unui dictator, scriind inclusiv o istorie a dinastiei Kim menita sa legitimeze pretentiile asupra Coreei de Sud, un tip care a stat la masa cu Kim Jong Il, care a fost un mic zeu peste ceilalti oameni si care, intorcandu-se dupa 10 ani de absenta in oraselul natal, a trait socul vietii lui dupa ce a vazut executii publice si brigazi care adunau cadavrele de pe strada. A fugit in Coreea de Sud intr-o dimineata, fara sa-si ia ramas-bun de la ai lui, cu ochelari de soare pe ochi care sa-i ascunda lacrimile. O sa-mi ramana in minte multa vreme de-acum incolo randurile despre Byron: „Cind l-am citit prima data pe Byron, mi-am spus Astia sunt la fel ca oamenii din Coreea de Nord! Au emotii la fel ca oamenii pe care ii stiu si eu, si vietile lor seamana cu a mea. Era mai real decat orice fel de literatura nord-coreeana peste care dadusem pana atunci. Am plans in timp ce citeam. Ma misca faptul ca literatura chiar poate sa reflecte realitatea, spre deosebire de «realitatea» stabilita de stat. Poemul care mi-a placut cel mai mult se numea «Corsarul», cu un pirat indragostit. Inainte sa-l descopar pe Byron, credeam ca «drag» era un nume pentru Kim Jonj Il – o calitate care ii fusese atribuita si care ii apartinea numai lui. A fost socant sa aflu ca si oamenii normali puteau fi «dragi» sau «mari» sau «iubiti»“.