Dupa o cariera de legenda in anii ’70 si ceva din ’80, Monty Python s-au despartit dupa realizarea filmului The Meaning of Life. De atunci, ei s-au mai strans impreuna in cateva ocazii, ultima oara, in echipa completa, in 1989, cu prilejul unei emisiuni speciale pentru aniversarea a 20 de ani de la infiintare. Au fost aparitii ocazionale, niciodata o reuniune formala. Acum, ei revin (la capatul unor „indelungate discutii secrete“) cu un spectacol ce va avea loc pe 1 iulie la O2 Arena, in Londra, un show care va contine „cateva dintre cele mai mari hituri Monty Python intr-o abordare noua, moderna, foarte pythoneasca“. Acesta a fost planul initial. Dar cand, in noiembrie, toate biletele s-au vandut in doar 43,5 secunde, alte cinci show-uri au fost anuntate.
Adevarul este ca aceasta reuniune a fost intampinata cu neincredere si comentarii acide in Marea Britanie. Mai sunt Pythonii capabili sa reinvie „vechea magie“? „Trupele rock precum Rolling Stones, ale caror membri au 60 sau 70 de ani, au poate impresia ca pot sa scape dupa ce fac turnee interminabile in care canta despre cum sa agati tinerele, dar Pythonii sunt suficient de isteti ca sa inteleaga mai bine situatia“, a comentat un critic.
Atitudinea publica a celor cinci Pythoni reuniti nu a ajutat lucrurile. La conferinta de presa, cei cinci afisau o plictiseala abia mascata, la un chat promotional John Cleese si-a varsat bautura pe moderator, Michael Palin a declarat public ca „multe din materialele noastre sunt de doi lei“, iar Terry Gilliam a fost de parere ca reuniunea in sine „este deprimanta“ si a pus la indoiala inteligenta trupei si relevanta stilului ei de umor in ziua de astazi.
Pe urma, sunt zvonurile ca Pythonii fac aceste spectacole doar pentru bani – au nevoie de o suma uriasa pe care trebuie sa o plateasca dupa ce au pierdut un proces legat de roialitatile musicalului lor, Spamalot. Plus, spun apropiatii, John Cleese are de platit o suma imensa (12 milioane de lire sterline) fostei sotii, Terry Jones are o ipoteca etc.
„Evident ca e pentru nenorocitii aia de bani!“, a declarat Eric Idle pentru „The Independent“. „E ca sa platim datoriile de dupa proces. Dar numai in Anglia sunt oameni capabili sa declare ca fac un spectacol de amorul artei! Nimeni din show business nu lucreaza pe gratis.“
„One down, five to go“
De fapt, ideea acestui show a aparut cand Idle, disperat sa faca rost de bani, s-a consultat cu prietenul sau Jim Beach, managerul lui Queen. „Ne-a spus ca numai o seara de spectacol la O2 ne-ar ajuta sa ne platim datoria. Dintr-odata, o plicticoasa discutie de afaceri s-a trasformat in intalnire de creatie si toata lumea a fost fericita“, povesteste Idle. „E o chestie minunata. E extraordinar sa poti sa aduni laolalta niste tipi care sunt prieteni de 50 de ani, sa faci un show Python pentru ultima oara, sa iesi pe scena si toata lumea sa vada spectacolul tau, iar tu sa spui «Asta e, asta e ultima noapte». Nimeni din show business nu are oportunitatea asta. Niciodata nu stii care va fi ultimul spectacol.“
Pentru bani sau nu, Monty Python sunt gata sa se bucure de aceste ultime nopti pe scena si o fac in stilul caracteristic. Deasupra scenei sta scris „One down, five to go“ („unul s-a dus, au mai ramas cinci“ – o referire ireverentioasa la decesul lui Graham Chapman, al saselea membru al trupei, in 1989). Ceilalti – John Cleese, Eric Idle, Terry Jones, Terry Gilliam si Michael Palin –, toti trecuti de 70 de ani, calculeaza caustic: „avem 357 de ani impreuna“. „Dupa 70 de ani, ne-am pierdut cu totii rusinea“, promite Terry Gilliam.