Un om de cultura aparte, o figura luminoasa si generoasa, Hubert Wendel are, alaturi de festivalul pe care l-a creat, alte doua pasiuni ce dau culoare personalitatii sale: perpetuarea mostenirii spirituale a profesorului sau, Pierre Vidal, unul din marii muzicieni ai Frantei postbelice, si arta marelui dirijor Willem Mengelberg. Despre toate acestea am stat de vorba cu el intr-o dimineata de toamna aurie, pe o terasa din Wissembourg.
Este adevarat ca Festivalul de pian si muzica de camera pe care il conduce s-a nascut din prietenia pentru un muzician roman? „Da, mi-a raspuns simplu Hubert Wendel, si este vorba de pianistul Samir Golescu. Ne-am intilnit pe… internet, gratie lui Mengelberg, deci a dirijorului Orchestrei Concertgebouw din Amsterdam, de ale carui inregistrari eram cu totul pasionat, la fel ca si Samir. Asa am inceput sa discutam, iar Samir mi-a trimis cateva inregistrari din recitalurile date in Statele Unite. Le-am gasit intr-atat de admirabile, incat mi-au trezit dorinta de a-l asculta «live», in concert. De aici a pornit ideea de a crea cateva concerte, initial foarte modeste, pentru ca el sa vina in Franta. Am lansat «operatiunea», dar din cauza unor dificultati de ordin administrativ, el nu a putut veni. Festivalul s-a nascut, insa, cu acel prilej si s-a dezvoltat. Anul acesta, la a zecea editie, Samir, care a primit intre timp Green Card-ul in Statele Unite, a putut veni…“
Arta lui Samir Golescu, pianist format la Iasi si stabilit in Statele Unite, a evoluat, neindoielnic, pe parcursul celor zece ani scursi si l-am intrebat pe Hubert Wendel cum il apreciaza astazi. „In concert, fireste, l-am gasit diferit, cu adevarat somptuos! Am fost emotionat pe parcursul intregului recital de ieri seara (i.d. 27 august). Exista la el o frumusete muzicala de un gen pe care, practic, nu il mai gasesti in ziua de azi. In cazul lui, la origine s-a aflat o reflectie pe tema istoriei interpretarii si, in mod special, a aceleia a marilor pianisti din prima jumatate a secolului XX; si este evident ca aceasta apropiere i-a hranit propria reflectie muzicala, fara sa fie o copie. El provine din acea traditie; deci, ceva extrem de rar si cu atat mai pretios…“
Elogii rare aduse unui pianist roman, de care nu poti sa nu te bucuri. Samir Golescu, prezent in cinci din serile camerale ale Festivalului de la Wissembourg, a interpretat in recitalul sau Suita Op. 10 de George Enescu si am profitat de ocazie sa-i cer lui Hubert Wendel opinia despre receptia compozitorului roman in Franta. „Pe Enescu il cunosteam, bineinteles, ca toata lumea, in calitatea lui de profesor al lui [Yehudi] Menuhin si prin inregistrarea Concertului de Bach pentru doua viori, pe care l-au cantat impreuna cu [Pierre] Monteux. Este un nume de care am auzit adesea si despre care mi-a vorbit adesea Samir. Prin el am auzit atat violonistul, atunci cand mai era in plina forma, cat si compozitorul. Si trebuie sa spun ca inregistrarile lui Enescu, in calitate de violonist, m-au bulversat teribil. Chiar la o varsta inaintata a existat in el o umanitate care transpare prin vioara sa, cum nu am auzit niciodata la vreun alt violonist. Ieri seara, i-am descoperit si muzica de pian, ca multi altii, si am gasit-o formidabila. Indiscutabil! A fost un compozitor magnific, care astazi ramane necunoscut in Franta. Prin urmare, sunt fericit ca a figurat in program aici si sper ca vom avea ocazii noi pentru a-i interpreta aici alte compozitii.“
Festivalul Muzical de la Wissembourg include la fiecare editie peste 20 de concerte de muzica de camera si recitaluri de pian cu participarea unor cvartete de tineri ce si-au castigat recunoasterea pe scena internationala (anul acesta, de exemplu, Ebène si Zemlinsky), ca si a unor tineri pianisti, compozitori si violonisti de mare talent, multi din ei proveniti din fostul spatiu sovietic, cum sunt pianistii Nikita Mdoyants, originar din Armenia, Viaceslav Griaznov, originar din Sahalinsk, sau violonistul ucrainean Andrei Bielov, lider al Cvartetului Szimanowski. Cum imi spunea Hubert Wendel, „festivalul s-a orientat intr-o masura, in ultimii doi-trei ani, spre muzicienii din Rusia si nu regret deloc. Fiindca este vorba de muzicieni foarte diferiti de cei pe care ii cunoastem aici. Au o alta atitudine fata de muzica, pe care as califica-o drept mult mai profunda. In plus, constati ca pentru ei, toti muzicieni cu totul remarcabili, ceea ce conteaza nu este in primul rand banul, cachet-ul, in timp ce in Vest lucrurile sunt diferite…“
FOTO: Victor Eskenasy
Legenda foto 1: Hubert Wendel, directorul festivalului, cu pianistul Samir Golescu
Legenda foto 2: Biserica dominicana din Wissembourg, astazi sala de concert La Nef
Legenda foto 3: Pagina din programul Festivalului cu recitalul lui Samir Golescu