Oricat de bine pastrat secretul, nu cred ca bilantul omagial, documentarul TV din 2004, a fost prezentat la o data intamplatoare. Sunt inclinat sa cred opinia documentatului specialist francez in istoria viorii, Jean-Michel Molkhou, care – in primul volum al cartii sale Marii violonisti ai secolului XX. De la Kreisler la Kremer, 1875-1947 (Paris, Buchet Chastel, 2011) – afirma ca Ida Haendel s-a nascut la 15 decembrie 1924. Daca asa stau lucrurile, in 2004 filmul ii era dedicat la implinirea varstei de 80 de ani, iar violonista ar serba anul acesta 90 de ani.
Nascuta la Chelm, in Polonia, stabilita pentru multi ani la Londra, inainte de a se muta pe continentul american, la Montreal in Canada si apoi in Florida, Ida Haendel intrupeaza, pe langa imensul ei talent nativ, incarcatura de invataminte acumulate de la marii pedagogi ai tineretii ei: Carl Flesch, George Enescu, Szymon Goldberg si Roman Totenberg. Indragostita la propriu de Sergiu Celibidache, omul vietii ei, violonista a incantat si publicul roman cu neinfranata ei vitalitate, prezenta de spirit si umor, ultima oara la Festivalul „Sergiu Celibidache 100“ de la Bucuresti, in 2012.
Ida Haendel lasa in urma, de altfel, cateva, putine dar pretioase, inregistrari cu dirijorul roman. Din martie 1953 dateaza una din putinele inregistrari de studio ale lui Celibidache, de la Londra: Concertul pentru vioara si orchestra de Brahms (Testament, 1994, EMI Japan, 1998). Un concert inregistrare live de la Milano, din 1969, cu Sibelius, aparuse anterior pe un disc Nuova Era in 1989. Amintirea altor aparitii impreuna se pastreaza in arhivele radio, cunoscute doar printre colectionari, asa cum este o a doua versiune a Concertului de Sibelius, din 1968, cu Orchestra Radio Suedeza, sau Introduction et Rondo capriccioso de Saint-Saens, tot de la Stockholm, din 1969. Si nu este exclus sa apara si altele din arhivele israeliene, din relativ numeroasele lor concerte, dupa cum este de sperat sa iasa la lumina si vreo inregistrare marturie a trecerilor ei prin Romania (vezi „Suplimentul de cultura“ Nos. 93, 242).
Cei care vor sa o reasculte au la dispozitie un recent set de sapte discuri exceptionale, publicat la Praga de Supraphon: Ida Haendel: Inregistrarile pragheze 1957-1965 (SU 4162-2). In autobiografia ei, Woman with violin, Ida aminteste Praga doar o singura data, la prima ei vizita: „am tanjit din copilarie sa vizitez acest oras, reputat atunci drept cel mai mare centru muzical al Europei. Dupa primul concert in incantatoarea sala Rudolfinum, cehii, cu dragostea lor pentru muzica si cultura lor, m-au luat la inima, iar eu pe ei“.
Inregistrarile cehe din setul Supraphon, unele inedite, provin toate din arhivele Radio de la Praga – peste sase ore si jumatate de muzica – unde Ida a dat un prim recital in ianuarie 1957, cu un remarcabil pianist ce avea sa-i devina partener permanent in muzica de camera, Alfred Holecek. In octombrie 1957 revenea pentru a canta Concertele de Beethoven si Sibelius cu Filarmonica cehoslovaca, sub bagheta lui Karel Ancerl si un recital cu piese de Bach, Haendel, Beethoven si Suk. In toamna anului 1960 canta Sonatele pentru vioara si pian de Beethoven si, in concert, cele doua Romante, iar din 1962 incepea seria ei de concerte la Festivalul Primavara la Praga. Pe langa recitalul solo, setul documenteaza concertele cu Vaclav Smetacek si Orchestra Simfonica din Praga si, din nou, Karel Ancerl, cu care realiza si inregistrari de studio dupa incheierea festivalului. Alte aparitii au urmat in anii 1964-65, captate si ele de radio Praga, intre altele cu Simfonia spaniola de Lalo si Concertele de Glazunov si cel de-al doilea, in re minor, de Wieniawski.
Prietenia cu Ancerl avea sa conduca la alte colaborari in Canada, dupa exilul dirijorului ce a urmat invaziei trupelor sovietice din 1968. Calatoriile pragheze ale Idei Haendel au continuat in anii 1968, 1972 (cand interpreta si o sonata enesciana) si, mai ales, dupa 1989, ultima aparitie datand din noiembrie 2000, in Concertul de Sibelius, cu Vladimir Ashkenazy la Pupitrul Filarmonicii Cehe.
Cehii au iubit-o cu adevarat si, in ultimii 20 de ani, i-au publicat numeroase CD-uri pana la acest recent set omagial. Cum scria un critic inca din 1957: „Haendel provine din linia marilor violonisti… Neinteresata in detalii, ea vede si aude lucrarea in integralitate, nu numai aria si intruchiparea ei ca forma, dar atmosfera psihica coplesitoare, sentimentul, intentiile ideatice fundamentale. Sub un microscop, intr-un loc sau altul, se poate gasi o deficienta minora in privinta preciziei intonatiei…, dar nu o percepi cu adevarat, intr-atat esti de captivat de ansamblul imaginatiei expresiei, de pasiunea pe care o pune, de ardoarea, poezia, energia si stralucirea ei“. La multi ani, Ida Haendel!