Sa deslusesc. Edificat pe un concept al coregrafei Vava Stefanescu, After all i-a reunit in echipa pe Adrian Damian, decoruri, Paul Dunca, costume, Irina Stelea, video si dansatoarea Carmen Cotofana. Spectacolul are o constructie de duet, e un dialog creativ intre doua artiste care au multe in comun, Vava Stefanescu si Carmen Cotofana, dialog in cursul caruia sunt tratate conceptualizat teme precum corpul ca arhiva, memoria coregrafica, identitate/alteritate, reflectare, proiectie, dublu. In aceasta „conversatie“ coregrafica, un corp, al lui Carmen Cotofana, performeaza, celalalt, al Vavei Stefanescu, e absent fizic, dar e prezent conceptual, evocat prin proiectii video, costume si obiecte scenice. After all e o explorare dezvoltata pe potentialul mnemotehnic al corporalitatii. Proiectia video devine resursa eficienta de improspatare a memoriei, de citare a unor creatii emblematice pentru fisa de autor a coregrafei (Julieta, Solo on line, O vara fierbinte pe Iza, Uitarea) iesite din repertoriul producatorului (Teatrul National „Lucian Blaga“ Cluj-Napoca). Pozitionate la intersectia genurilor, au fost elaborate, cu exceptia lui Solo on line, pe dramaturgii teatrale (semnate de Viski Andras, Mihai Maniutiu, respectiv George Banu) traduse in coduri coregrafice de creatoarea Vava Stefanescu si ranforsate cu universuri muzical-sonore. Forma de arta abstractizata, After all traverseaza frontierele artistice si solicita, ca adresabilitate, registrul cognitiv. Intr-o sfera de nisa, dansul contemporan romanesc, Vava Stefanescu a pus multe caramizi la delimitarea unui perimetru neglijat de politicile si autoritatile culturale, complet opace la demersuri inovatoare. Nu am utilizat intamplaror cuvantul caramizi. In prezent, director interimar al Centrului National al Dansului Bucuresti, Vava Stefanescu a utilizat simbolic acest material de zidire ca trofeu acordat acelora care, pe parcursul celor 10 ani aniversati de CNDB, s-au implicat in sprijinirea institutiei. Si atunci cand finantarea a scazut drastic, si atunci cand si-au pierdut sediul, ori de cate ori CNDB a avut nevoie de atitudine. Sperand ca autoritatile sa inteleaga ca desi, dupa standardele clasice, dansul contemporan e marginal, privindu-l in comparatie cu alte specii ale artelor spectacolului, el a avut in tara noastra cea mai pronuntata dinamica in ultimele decenii si este, alaturi de noul film, cel mai bun produs cultural de export.
Multimea de puncte comune din istoriile profesionale ale celor doua coregrafe/dansatoare a condus la After all. Si una, si cealalta au lucrat in teatru. Vava Stefanescu, mai ales cu Mihai Maniutiu; Carmen Cotofana, sub numele Carmen Riban. De multe ori au dansat impreuna, exersandu-si compatibilitatile artistice si capacitatile performative. Dintr-un punct de vedere, After all poate fi citit si ca un exercitiu de admiratie interpretativa in care Vava Stefanescu s-a autoportretizat critic, iar Carmen Cotofana a dat curs unei relatii creative intermediate, in toata pertinenta sa. Pentru Vava Stefanescu e o privire din interior. Un spectacol autoreferential, introspectiv, interogativ. In care „oglinda“ e o alta artista, cu o amprenta coregrafica diferita, care devine dublul Vavei Stefanescu, insotind-o in aceasta recapitulare in care vizibilul si invizibilul balanseaza continuu. Discursul coregrafic chestioneaza un parcurs individual, iar interventia lui Carmen Cotofana se transforma intr-o proiectie live a Vavei. La Vava Stefanescu, vocabularul coregrafic se naste din ganduri filtrate coregrafic in linii frante, dezarticulare voita, fragilitate, framantare, contraste, valuri de energie, confruntare, uneori dura, cu obstacolele, cu recuzita scenica. Carmen Cotofana are alta personalitate coregrafica, e mai ferma, cu un contur mai rotunjit al miscarilor, calatorind cu aceasta nota personala prin universul Vavei Stefanescu, insusindu-si traseele ei de expresivitate corporala. Vine cu propria abordare, o abordare de tip oglinda/reflectare. Oglinzi sunt in scena, pe una Carmen Cotofana o acopera cu crema, facand-o opaca, deposedand-o simbolic de functionalitatea ei, deci de identitate. Umbre, siluete, miscarea ca ecou al unei imagini prin co-prezenta dezvolta raporturile subtile dintre prezenta-absenta, in acest discurs coregrafic pluristratificat. Carmen Cotofana imbraca elemente de vestimentatie scenica, marturii ale unor roluri precedente pe care si le insuseste astfel. Un corp trece in alt corp. Si prin diverse medii deschizatoare de noi perspective: imaginea filmata ca proba vizuala a trecutului; variatii ale sunetului redate de un microfon legat de piciorul/trunchiul lui Carmen Cotofana traducand in registru sonor traseele de miscare scenica. Corpul performerei interactioneaza nu doar cu sursa Vava Stefanescu, dar si cu elemente concrete (perete, microfon, proiectii video). Nu e vorba despre corp si anti-corp, e mai degraba o proiectare a corporalitatii. Carmen Cotofana e tangibila, Vava Stefanescu e virtuala, si-a dispersat corpul.
After all e o explorare performativa fragmentata despre cum (ne) citim trecutul. Vava Stefanescu dezvaluie premisa spectacolului in cateva cuvinte: „Trupul (meu) tinde sa fie o arhiva: o arhiva virtuala. Ce faci cu toate lucrurile astea adunate aici? La un moment dat iti vine sa te scuturi de ele, dar nu poti sa le arunci. O schimbare ar fi binevenita. Se ia un alt corp…“. After all!