Cu patru ani in urma incepeam aceasta rubrica, Bucuresti Far West, intr-o revista care era – si a ramas – ceva incintator de viu. Au fost doi oameni datorita carora rubrica s-a nascut, si le multumesc acum pentru asta lui Lucian Dan Teodorovici si lui George Onofrei. Mai tineti minte, dragilor? Romania tocmai intrase in Uniunea […]

Acum douazeci de ani, generatia mea a avut sansa unei intilniri multiple, cu un fel de dream team profesoral. La Istoria literaturii romane si la disciplinele lingvistice, somitatile erau pe atunci numeroase. Ce-l facea deci atit de special pe Theodor Hristea? Care era formula lui de savant respectat de toti si indragit de mine? Prin […]

Intr-o zi ca toate zilele, coborind pe Calea Victoriei impreuna cu o prietena si vorbind de una-alta, i-am facut loc, pe trotuar, unui domn distins, cu palarie, care venea din directia opusa. Peste putin timp, am simtit ceva neobisnuit, ca o privire in ceafa; si m-am intors sa vad ce e. Dar in spate, la vreo douazeci de metri deja, […]

Esti atent la mine sau te gindesti la altceva? Esti atent? Bun, atunci putem incepe. Masa aceasta frumoasa (si orice masa de ping-pong pe care o sa joci vreodata) trebuie respectata. Nu te urca pe ea ca un mirlan, n-o lovi cu paleta, n-o zgiria. Pe cit e posibil, n-o atinge. Si paleta isi merita respectul. N-ai simtit uneori ca ea […]

Daca Dumnezeu nu exista, nu exista Nimeni si nimic deasupra noastra. Noi sintem capatul de serie; si performanta maxima.

Daca Dumnezeu nu exista, nu mai exista sus – si deci nici jos. Totul devine indistinct.

Daca Dumnezeu nu exista, nici acest “totul” nu mai are vreun sens. Caci totul presupune un suflu totalizator […]

Cu privirea muiata de emotie, particip la ingenioasa distributie hollywoodiana. Cei doi, elev si profesor, versus tabara militarizata a Raului. Culorile de pe ecran gliseaza spre un alb-negru moralicesc dinaintea filmului mut. Senseiul rotofei pare mai pasnic decit slabanogul Gandhi. In schimb, cei care-l tot urmaresc pe tinarul nostru […]

...sa mingii o floare, sa ingrijesti un arbore bonsai. In filmul american de actiune, trepidant cum scrie la carte (la scenariu), se deschide aceasta oaza de intelepciune, de la care ucenicul nabadaios ar trebui sa se adape in mod regulat. Dupa ce agresorii au spalat putina, lasind numai o umbra amenintatoare sa planeze, cu pumnul […]

Despre telenovele, numai de bine. Prima pe care am consumat-o a fost si ultima: Sclava Isaura, in 1990, in zorii democratiei romanesti. De atunci, n-am mai putut sa vad macar cinci minute din suferintele serializate sud-americane din care se hraneste, la noi, un urias public feminin, avizat-compasiv.

Bine, bine – imi va replica un cititor atent –, dar cum explici ca-ti scrii in ultima clipa si tabletele publicistice, care nu presupun lecturi saptaminale de tomuri impozante? Si cum se aplica teoria convenabila tie, a „ultimului tren”, la colaborarile critice cu revistele lunare si trimestriale? Iar o sa ne ametesti cu saptamina […]

Scriu in ultima clipa textul acesta – si ma intreb de cite ori am facut-o. Parca, de cind ma stiu un scirta-scirta pe hirtie. Stii sa citesti? Esti cititor. Stii sa scrii? Esti scriitor. Dar iti trimiti cumva textele cu zile bune inainte de a aparea intr-un numar de revista? Lucrezi in avans si lasi ca paginile tale sa se aseze, […]