Veronica D. Niculescu: Socurile, jocurile... Nici un oras nu are frumusetea celui in care ai copilarit, si cu atit mai mult in cazul in care nu te mai intorci niciodata acolo. Pitestiul, cu vaile si dealurile sale, orasul din Trivale, orasul din Trideal, ramine pentru mine paradisul cu fluturi cit elicopterele si flori cit […]

Veronica D. Niculescu: Ce-are lumea cu ciorile? Pe mine ma incinta orice aparitie inaripata din zona. Daca-mi plac pitigoii, mierlele, ciocanitorile, bufnitele, vrabiile care ma viziteaza, de ce nu m-as entuziasma in fata ciorilor?
O cioara griva tocmai a dat o roata, s-a speriat de omul de la fereastra si-a renuntat la […]

Veronica D. Niculescu: La cafeaua de dimineata: “Ieri, la un curs, i-am intrebat pe studentii mei daca stiu numele vreunui scriitor roman cu virsta sub treizeci de ani. Vazind ca se lasa tacerea, am coborit stacheta: spuneti-mi un scriitor sub patruzeci de ani. Nimic. Macar unul sub cincizeci de ani! Incredibil: […]

Emil Brumaru: Citesc, cu nostalgie, ca nevasta eroului principal din Disperare, de Nabokov, Lidia, batea cu lingurita un galbenus cu zahar, intr-un pahar, facind “gogol-mogol”, la fel cum proceda si maica-mea cind eram mic si ma durea in git! “Gogol-mogol” pentru Tuculuc, zicea dinsa, vesela... Iata o amintire de-a […]

Veronica D. Niculescu: Ma tem de gheata de pe trotuarele inguste, mai ales la cotitura. Cea mai dramatica alunecare a fost nu cea care m-a tinut, intr-o sesiune, cu bratul legat de git intr-o camera de camin inghetata, ci alta. Aveam sase ani cind veneam vesela spre casa, cu o dubla captura in sacosa. Linga neinteresanta […]

Emil Brumaru: Alaturi de cei doi copii, pe o crenguta mladie, Omida cu Lulea tragea tacticos din lalea si se gindea ca are prea multe picioruse, ar fi trebuit sa-si faca o operatie estetica, ceva... sa scape de harababura asta din timpul mersului. Un tintar emitator tinea intreg copacul la curent cu desfasurarea de […]

Veronica D. Niculescu: Sa scrii pentru copii, ce provocare cu coada! Trebuie sa-ti imaginezi copilul caruia ii spui povestea. Sa fie fetita care mizgalea pe marginea basmelor? Sa fie baietelul care citea, stind pe burta, pe malul Argesului? Sa fie fetita care-a furat un timbru cu catel? Sa fie baietelul care-a furat […]

Veronica D. Niculescu: Primul drum cu trenul, Pitesti-Timisoara. Detaliul cel mai viu: masutele rabatabile dintre scaune. Fereastra de pe coridor, unde-am cintat si-am cintat cu sora mea, asurzite de sunetul rotilor si vijiitul tunelurilor, convinsa ca nimeni dinauntru nu ne-aude. Dezolata sa aflu, inapoi in compartiment, ce de spectatori […]

Veronica D. Niculescu: Crutati gisca!... Foarte faina o vorba citita acum citeva saptamini in „Dilema“: sa vrei sa cunosti un scriitor pentru ca ti-a placut o carte e ca si cum ai vrea sa cunosti gisca pentru ca ti-a placut pateul. Tot asa, se prea poate ca pateul sa nu fie pe gustul consumatorului, din simplul […]