Prin nouazeci si ceva, cind am calcat prima data in Bucuresti, am avut senzatia ca pasesc intr-o zona post-apocaliptica: ploua-ningea de Paste, era cumva intuneric la amiaza, cladirile cenusii si strazile cu gropi erau atit de pustii incit rar gaseam un om pe care sa-l intreb incotro merg. Mi s-a parut un oras oribil, freaky. De prin […]

Anul acesta, de cind a inceput caldura, sint foarte agitat, aproape in pragul depresiei: incerc sa ma las de bicicleta. M-am apucat de ea ca prostul, cind eram mai mic, ca sa ma dau mare, si acum nu mai pot scapa de obiceiul asta nenorocit. Am crezut ca-i o gluma, o joaca, ca ma pot lasa cind vreau eu, fara nici un fel de urmare. […]

Pe la unu noaptea m-am apucat sa-mi scriu articolul. Fix atunci mi-a scris Cecilia Stefanescu pe mess. Cum n-aveam chef de articol, i-am propus sa facem un interviu spontan. Iata ce-a iesit:

Zi-mi de ce esti treaza la ora asta.
Din obisnuinta, ca si tine. Plus ca am senzatia ca ziua e prea scurta. Chestiile […]

„La ce naiba mi-au trebuit atitea carti?“, gindea el, pasind clatinat in urma soferului, cu o cutie uriasa de carti in brate... La tura urmatoare, unul din sacii de plastic pocni si toate cartile se imprastiara. Vreo citeva zburara prin golul dintre scari. Se auzira hohotele de ris ale copiilor de jos.

– La ce naiba-ti […]

M-a sunat un prieten cu glas ravasit, care abia isi putea lega cuvintele: „Baa, sa vezi ce-am patit... Incredibil... nu se poa... cum se poate asa ceva?“. Omul era indignat de-a dreptul. A inceput sa-mi povesteasca cum a aplicat el la o bursa de-o luna in strainatate – moment in care mi-am si dat seama de finalul povestirii […]

Nu stiu cum imi iese, dar aproape de fiecare data cind parcurg o distanta mai lunga cu trenul, dau peste cite un personaj de-ti sta mintea-n loc. Va prezint doua de pe ruta Iasi-Bucuresti. La dus. Imi scriam articolul pentru “Supliment”. Pina in Pascani aveam o idee si doua rinduri. Cind au inceput sa se lege, a urcat in graba […]

Cind trenul s-a desprins de gara pustie de provincie, lunecind incetisor pe sine, pe dira de traverse lasate in urma a aparut nauc, in goana, dl Stepan Stepanovici. Sarea cite trei traverse deodata, transpira ingrozitor, ca si cum s-ar fi chinuit sa urce cit mai repede niste scari care-l duc spre inaltul cerului. In ultima clipa, […]

Am o nemasurata invidie pentru natiile ai caror indivizi par a se fi nascut cu chitara in mina. Ma refer la cei pentru care chitara inseamna flamenco, de exemplu. Nu pot sa nu compar cu ce inseamna aceasta ca instrument traditional pentru noi. Tehnica de cintare ardeleneasca spune totul despre cite parale face chitara in folclorul […]

Sa tot fie vreo trei-patru ani de cind am oplosit prin casa noastra un fel de planta. Pentru mine are un trecut destul de intunecat, o chestie de telenovela, ceva de genul ca a gasit-o tata-socru parasita linga un garaj sau pe holul unei fabrici, tocmai cind vroia s-o arunce nu stiu cine. De fapt au fost doua – surori?! habar n-am […]

Acum vreo luna va povesteam aici cum aproape de fiecare data cind parcurg o distanta mai lunga cu trenul dau peste personaje de-ti sta mintea-n loc. Si-am schitat doua, de exemplu, intr-un tur-retur Iasi-Bucuresti. Mai am alte doua, din aceeasi galerie, din acelasi tren, pe aceeasi ruta.

Dus: in trenul spre Bucuresti. […]