Săptămâna trecută, într-o analiză cam prea mundană pentru lumea atât de spiritualizată a literaturii, arătam că există o nepotrivire între ce li se cere și ce li se oferă membrilor Uniunii Scriitorilor din România care trăiesc în străinătate. Mă gândeam mai ales la scriitorii exilați sau emigrați în perioada […]

De ceva vreme s-au potolit inflamările născătoare de audiență ce s-au declanșat în presă la vestea că Herta Müller a fost suspendată din Uniunea Scriitorilor pentru că nu și-a plătit cotizația. Polemica s-a stins, în curând se va uita, iar de rezolvat nu s-a rezolvat nimic. Ca de obicei. Așa, ca să rămână […]

Cum spuneam și săptămâna trecută, pentru Uniunea Scriitorilor – ca, de altfel, pentru toate uniunile de artiști cu utilitate publică – adoptarea legii 8 din 2006 a reprezentat un moment de cotitură. De ce? Păi, din motive financiare.

Continuăm, așadar, mica istorioară a relației – sau non-relației – Hertei Müller cu Uniunea Scriitorilor din România, de acum de la nașterea democrației încoace, adică din 1990, când cererea de intrare în USR, depusă de prozatoare în 1985 este aprobată la pachet cu alte zeci sau sute.

Săptămâna trecută începusem să scriu despre micul scandal literar iscat de raporturile Hertei Müller, laureată a premiului Nobel, cu Uniunea Scriitorilor din România.

Anul acesta alegerile generale de la Uniunea Scriitorilor din România au ajuns să facă titluri de prima pagină în presa națională. Iar asta nu fiindcă locuitorilor României sau măcar reprezen­tanților presei li s-ar fi trezit deodată apetitul pentru cultura scrisă. Ar fi fost prea frumos pentru România Mare, care […]

În 2012 a izbucnit scandalul plagiatului în cazul tezei de doctorat a lui Victor Ponta, pe atunci premier al României. Tevatura iscată și întinsă pe luni de zile ar fi mirat, cred, orice cadru universitar din lumea occidentală – „lumea cu apă caldă la robinet“, cum i se spunea odinioară și cum, nu știu de ce, […]

În vremuri de-acum uitate se râdea pe furiș, dar cu poftă, de pretențiile intelectuale ale Elenei Ceaușescu, soția dictatorului nostru necioplit.

Săptămâna trecută am descris pe fugă felul în care Partidul (Oarecum Comunist) a reușit să impună incompetența obedientă ca regulă de selecție valorică. Dacă în 1990 unii s-au așteptat ca în România să se schimbe lucrurile, iar competența, în orice domeniu, să fie apreciată așa cum se cuvine, atunci oamenii […]

Spuneam săptămâna trecută că de șaptezeci de ani România este țara incompetenței și imposturii – până în 1989 cam peste tot, după 1989, unde s-a mai putut. Și, slavă Domnului, s-a putut și se mai poate în multe locuri – de obicei în aparatul de stat. Și, tot de obicei, acolo se găsesc sau se inventează […]