Reuniunea NETA a devenit o ocazie perfecta pentru punerea in valoare a noii infatisari a TNB, dupa remodelarea generala intinsa pe durata a cativa ani, din fericire fara prea multe inconveniente pentru artisti si public, caci s-a facut etapizat, fara inchiderea completa a teatrului. Dupa finalizare, institutia ofera iubitorilor de teatru un mediu de creatie impresionant. Atat ca dimensiuni – 5 sali de spectacole, cu aproximativ 2.000 de locuri –, cat si ca functionalitate – un spatiu dedicat manifestarilor „parateatrale“, cum le numesc administratorii lacasului, Sala Media, foayere ample, ateliere si Amfiteatrul in aer liber de pe terasa cladirii, inca nefunctional, dar pregatit pentru inaugurare in vara viitoare. O vizita ghidata prin tot acest complicat complex teatral m-a ajutat sa realizez la modul concret care sunt insusirile reale ale TNB asa cum arata in prezent: urias si generos! Un adevarat multiplex pentru care cei aproape 500 de angajati actuali nu sunt nici pe departe suficienti. Pentru functionare la capacitate maxima or macar optima in raport cu dotarile, TNB are nevoie de resurse umane/artistice sporite pe masura.
Scopul NETA este „sa coaguleze energiile creatoare ale acestui spatiu, sa contribuie la promovarea si diseminarea acestora, la identificarea si consolidarea unei specificitati culturale“. Sub semnul diferentei specifice a stat si editia bucuresteana a prezentelor intalniri internationale NETA, spectacolele sustinute, discutiile, dezbaterile straduindu-se sa o surprinda din mai multe perspective. Spatiul balcanic, de unde provin cele mai multe membre NETA, e neindoielnic nu numai „butoiul cu pulbere al Europei“, ci si un spatiu spiritual special, fara granite prea ferme, a carui identitate e configurata de o serie de trasaturi generale determinate istoric, geografic, dar si cultural. Vectorii identitari de legatura ar fi istoria comuna sau macar similara, interferentele culturale, circulatia unor teme dezvoltate in forme diverse, profil spiritual relativ asemanator etc. Considerata de occidentali o lume stranie, pitoreasca, eclectica, zona balcanica si vecinatatile ei constituie o lume a contrastelor, a trairilor puternice, adesea antagonice, polarizate, definite de puncte de coincidenta precum tragicomicul ca reactie de raspuns la presiunile realitatii, un anumit lirism al durerii manifestat in poezie si muzica, afirmarea puternica, chiar in forme nationaliste, a unor elemente de traditie locala ca reactivitate la globalizare etc. Termenul „balcanism“ are si nuante negative, manifestari de avatare ale vremurilor demult apuse, ale Imperiului Otoman, dar care persista ca ecouri de habitudine in „obiceiurile locului“, sinonime unor bizantinisme paguboase traduse, de pilda, intr-o anumita lejeritate a promisiunilor si a respectarii lor, a (ne)intelegerii punctualitatii, a placerii de a improviza si de a duce cu vorba etc.
Spectacolele incluse in programul NETA 2015 au fost foarte diverse tematic si estetic, liniile generale denotand mai degraba intentia de a prezenta ceea ce fiecare participant a considerat ca are mai reprezentativ. A fost si Shakespeare, O’Neill, adaptari dupa Sofocle si Musil, rescrieri ale unor mituri ori texte antice. Dar si texte originale, de pura fictiune sau teatru documentar, scriitura moderna, cu structuri dramatice noi (deconstructivism, fragmentarism, autoreferentialitate, teatru narativ etc.). Ca tematica, am putut vedea si tratari teatrale ale unor mari teme ale umanitatii, dar si ale unor probleme acute ale zilei, precum violenta, intoleranta. In formule scenice care reafirma suprematia regizorului ca punct central al imaginarii spectacolului, dar si creatii colective, care impart sarcina mizancenei intre participantii la facerea ei. Au fost prezentate si doua premiere absolute, coproductii ale membrilor NETA, care confirma functionalitatea retelei ca un cadru de punere in legatura a membrilor prin noduri estetice.
TNB a jucat Butoiul cu pulbere de Dejan Dukovski, un text foarte cunoscut si abordat, atat la noi, cat si aiurea, transpus inclusiv cinematografic. Cu un stil dramatic modern, piesa reprezinta o suita de secvente care infatiseaza in varii forme violenta din viata cotidiana, in tuse uneori hiperrealiste, dar si cu umor negru. Perimetrele actiunilor teatrale sunt o bodega, un tren, un autobuz, celula unei inchisori, o strada, un hotel, areale concrete, din imediata vecinatate, in care agresivitatea e la ordinea zilei, generata, adesea, de hazard, de absurd, amplificata pana la crima. Episoadele sunt legate nu doar tematic, sunt inlantuite prin cate un personaj care calatoreste dintr-una in alta, purtand stafeta cruzimii, transmitand-o. Butoiul… se incheie acolo si asa cum a-nceput, in bodega unde doi barbati beau si povestesc cum s-au schilodit fizic reciproc. Forma circulara a piesei si a spectacolului nu e in sine un truc stilistic, ea sugereaza ideea ca istoria se repeta la infinit si nu pe latura sa buna. Regizor neoclasic, Felix Alexa a mizat in montare pe valoarea actorilor distribuiti (Razvan Vasilescu, Marius Manole, Mihai Calin, Marius Bodochi, Andrei Finti, Istvan Teglas, Crina Semciuc, Florentina Tilea, Alexandra Poiana etc.), carora le-a delegat artistic misiunea de a transmite publicului textul lui Dejan Dukovski. Intr-o scenografie turnanta (Andrada Chiriac) care nu doar invarte spatiile de actiune dramatica, ci induce si ideea de spirala a brutalitatii.
Cateva dezbateri, dar mai ales discutiile cu publicul si specialistii de dupa fiecare reprezentatie au facut ca membrii NETA sa se cunoasca mai bine intre ei si sa fie mai vizibili pentru publicul de teatru din Romania. Multi dintre ei pentru prima data in tara noastra, au avut la randu-le ocazia sa-si faca o idee despre teatrul romanesc. Via TNB.