— Vii la mine cu o undita buna – bat drept de alun, nailon gros sa tina macar vreo cinci kile, cange cu cel putin trei carlige – si mai vedem.
M-am enervat rau de tot. Auzi tupeu la el, cange cu cel putin trei carlige! La cum arata poarta pe care mi-o trantise in nas, trei pari si doua scanduri, incapea vaca prin gaura! Nici nu era in stare sa aiba un acoperis pe care sa nu-l dovedeasca de fiecare data ploaia si el voia nailon gros si bat drept de alun!
La inceput, m-am si bucurat ca am norocul sa-l prind beat sambata dimineata, ca-l stiam om de treaba in asemenea situatie, dar uite ca bautura nu inmoaie intotdeauna inima omului.
Am trecut dealul si m-am dus la Ducu. A iesit ma-sa si mi-a spus ca e plecat cu calul la pascut si, daca vreau sa ma joc, s-o fac cu Iliuta ala micu’, ca s-asa-i singur saracu’. Iliuta a si aparut pe gard, tot un zambet, dar numai pofta de jucat eu cu el nu gaseam. Abia l-au primit la gradinita, n-avea nici jumate din dinti in gura. L-am chemat totusi in drum, am asteptat sa plece ma-sa si am stricat o vorba cu el:
— Nu stii unde-i undita lu’ frate-tu?
Spre surpriza mea, a dat aprobator din cap.
— Da’ mergem la peste?
Drept sa spun, m-am si speriat ca vorbeste.
M-am dus dupa el in curte pana la un cotet, de dupa care a scos un bat lung de undita.
Am luat si am inspectat lemnul, nu prea parea alun si, in plus, n-avea nici nailon, nici carlig.
— Bai, Iliuta, tu vrei sa mergi la peste doar cu batul?
Cu asta l-am cam inchis.
— Ce vrei ca sa mi-l dai mie?
L-am luat asa repede, ca nici nu stia ce sa zica. Nici nu l-am mai lasat sa zica nimic:
— O cutie de creioane colorate aproape noi-noute vrei?
M-am dus acasa, am luat creioanele si am facut schimbul cat ai zice peste.
Cu batul pe spate, m-am indreptat catre Petrica.
— Mergem la pescuit?, m-a intrebat el de departe, cand m-a vazut.
— Esti prost, nu vezi ca am numai un bat? Apoi, oricum, azi nu pot, am o treaba. Ce vrei sa-ti dau pe trei metri de nailon din ala gros de pe bobina lu’ tac-tu?
Petrica mi-a raspuns sec:
— Batul asta de alun.
— Esti tu sigur ca-i alun?
— Sigur-sigur.
— Nu pot sa ti-l dau. Ce altceva?
— Clasorul cu timbre.
Am crezut ca innebunesc. Putea sa-mi ceara orice altceva decat batul sau clasorul cu timbre. Dar odata pornit la drum, n-aveam ce mai face. Am fost, am luat clasorul, am batut palma.
Cange cu trei ace aveau doar vreo cativa oameni mari din sat. Nici nu mi-a trecut prin cap sa ma milogesc la ei, ca sigur nu-mi dadeau, ar fi facut misto de mine. M-am intors acasa si am prins cu sarma de cupru singurele doua carlige de pescuit pe care le aveam. Un soi de cange tot parea. Nici nu mai spun cat m-am chinuit cu asta. Incepuse sa cada Soarele.
M-am prezentat la poarta vai de ea a’ lu’ Nea Vatra si l-am strigat din toti rarunchii. Nu iesea. Mi-am facut curaj si am intrat in curte. Doar nu muncisem o zi intreaga degeaba. Cand am auzit sforaiturile dinauntru, am deschis usa casei la fel de rablagita ca si poarta si am dat buzna. Nea Vatra dormea bustean. Am tras de el.
— Uite, nene, ti-am adus undita.
Nea Vatra a sarit direct in picioare, a luat batul in mana, s-a uitat indelung la el, apoi m-a intrebat nauc:
— A’ lu’ cui esti tu si ce cauti in casa mea?!
A trebuit sa-i spun toata povestea de la capat.
— Mai, baiete, ti le-as da si pe degeaba, ca m-am lasat de ochiu’ draculu’. Da’ le-am aruncat.
— Da’ dimineata mi-ai spus ca vrei o undita cu bat drept de alun, cu nailon gros de cinci kile si cange cu cel putin trei ace.
— Dimineata eram beat.
Pe altcineva care sa aiba zaruri in sat nu mai stiam. Asa ca, de nervi, m-am dus tinta acasa, mi-am facut doua zaruri din miez de paine si-am intepat pe fiecare parte a lor cate sase puncte. Apoi – se inserase bine deja – am desfacut tabla, am pus toti pionii la locul lor si am inceput sa joc singur „Nu te supara, frate“. Si-mi tot cadea sase-sase.