Intamplarea, si numai intamplarea, a facut ca, in ajunul deschiderii festivalului praghez, in Germania, compania Deutsche Grammophon sa puna pe piata un set de 17 discuri compact dedicate aniversarii de 70 de ani a Orchestrei Bamberg Symphoniker. O orchestra, la origine, s-ar putea spune ceha, instrumentistii ei fiind in majoritate rezidenti de origine germana care, dupa desfiintarea celebrei Opere germane din Praga, in septembrie 1938, constituisera Orchestra Filarmonica Germana.
Dirijorul ei, Joseph Keilberth, o caracteriza intr-o emisiune radio, la NDR (Hamburg), in 1968, drept „o orchestra relativ tanara si, in ansamblu, orientata spre reprezentatii de concert“. Inregistrarile pastrate din timpul razboiului sugereaza mai curand o formatiune simfonica excelenta, asa cum o atesta recent un CD al casei Meloclassic, dedicat lui Keilberth (M5004).
Joseph Keilberth isi amintea in 1968 cum istoria orchestrei sale, ce fusese o creatie a autoritatilor hitleriste ale „Protectoratului Boemiei si Moraviei“, se incheiase abrupt la 5 mai 1945: „Ne pregatisem pentru un concert Beethoven cu Eroica, la 30 aprilie 1945. Starea de spirit era deja agitata si toata lumea foarte deprimata. […] Am pregatit apoi un concert pentru 5 mai, dar nu s-a ajuns dincolo de repetitie. Revolutia a inceput la Praga, la pranz. Noua, germanilor, nu ni s-a mai permis sa iesim din case, si am fost supusi si la altele, despre care nu vreau deloc sa mai vorbesc. Toate evenimentele la un loc au durat 71 de zile, extrem de dificile, prin care familia mea si eu am fost nevoiti sa trecem. […] Personal am fost foarte norocos. Unii au fost ridicati si dusi in zone indepartate rurale din est. Eu am fost dus… in Saxonia si am ajuns in orasul Pirna la inceputul lui iunie 1945. Nu mai aveam nimic altceva decat ceea ce purtam pe noi si am crezut ca voi fi tinut acolo la munci rudimentare… Eram incapabil sa-mi imaginez sansa de a face din nou muzica“.
Sansa i-a suras insa curand dirijorului de exceptie care era Keilberth la 37 de ani, care prelua, cu acordul sovieticilor, conducerea celebrei Staatskapelle din Dresda. Ajunsi in Germania, peste 60% din muzicienii lui din Praga au format, in 1946, Bamberg Symphoniker, Keiberth devenind primul dirijor sef oficial, din ianuarie 1950 pana la moartea sa subita, in iulie 1968. Lui Keilberth aveau sa-i urmeze Eugen Jochum, Istvan Kertész (din 1973), Horst Stein si, din 2000 pana in primavara acestui an, Jonathan Nott, al carui succesor este un tanar si talentat ceh, Jakub Hruša. Lista dirijorilor invitati este si ea prodigioasa: Hans Knappertsbusch, Sir Georg Solti, Clemens Krauss, Ferdinand Leitner, Rudolf Kempe, Paul Hindemith, Günter Wand, Wolfgang Sawallisch etc….
Un singur nume de rezonanta lipseste, in mod ciudat, atat din istoria scrisa, cat si de pe discurile setului aniversar DG, cel al lui Ionel Perlea. Nu am nici un fel de informatii despre relatiile sale cu orchestra, pe care, dupa informatiile nu intotdeauna de incredere ale dictionarelor romanesti, ar fi condus-o scurt timp la inceputurile ei, prin 1947-1948. Nu este exclus ca absenta sa intre dirijorii din setul DG sa se datoreze unor chestiuni de copyright, inregistrarile lui Perlea cu Bamberg Symphoniker, cateva exceptionale, fiind pentru casa americana Vox Records.
Altfel setul aniversar Bamberg, cu o modesta, in final, selectie din cele peste sapte mii de concerte date, din care s-au pastrat in arhive circa 900 de ore de muzica, este de o calitate exemplara si cu cateva momente de tezaurizat. Asa sunt primul disc cu Patria mea al lui Smetana (Keilberth) si cu Simfonia a 8-a de Dvorak (Fritz Lehman), cel de-al treilea cu Wilhelm Kempff in Concertul pentru pian si orchestra nr. 24 de Mozart (Ferdinand Leitner), un disc Mahler cu o superba Simfonia a 4-a (Istvan Kertész) cuplata cu Lieder eines fahrenden Gesellen (cu bas-baritonul Norman Foster si Jascha Horenstein), alte doua cu Kempe si Horst Stein (Schubert, Neterminata, prima Simfonie de Brahms si Simfonia a 4-a de Bruckner) si un ultim CD, cu inregistrari istorice partial inedite (Mozart, Pfitzner, Schumann), Keilberth dirijand Orchestra Filarmonica Germana de la Praga, in anii 1940, 1942 si 1944.
Se poate spune ca un cerc al istoriei, cel putin culturale, se inchide cu aceasta ocazie in pace si toleranta, daca nu iertare, pe care un Vaclav Havel s-a luptat sa le impuna in relatiile ceho-germane dupa anul 2000.