– Fragment –
PETRE APOSTOLESCU (suit pe tribuna improvizata): Iubiti concetateni! Frati intru cauza! Marii republicani ai istoriei, de la Marc Aureliu la Napoleon cel din zilele noastre, au stiut ca republicile apar pe cale naturala, adica de la popor! (Urale. Taraful incheaga un acord de Hora Unirii.) Cand un popor e gata sa se ocarmuiasca singur, atunci el e pregatit sa se guverneze ca republica. Aceasta se intampla numai la sorocul potrivit, niciodata mai devreme! Cea mai buna dovada ca Romania este gata pentru un regim republican este tocmai faptul ca noi toti ne gandim la asta! (Aplauze.) Dar sa va intreb! Sa va intreb! Pe fiecare dintre voi, in parte: in cate feluri poate aparea o republica?
O VOCE DIN MULTIME: Da, da, in cate feluri?
PETRE APOSTOLESCU: Pe cale naturala este primul fel! Dar mai este un fel, cel de-al doilea, cand republica izvoraste dintr-un palat!
CETATEANUL TURMENTAT: Cum sa izvorasca republica dintr-un palat?
PETRE APOSTOLESCU: Ei, cum! Cine stie cum!
DIDINA: Domnule, dumneata vorbesti in dodii!… Sau zici de minuni!
(Se aud rasete.)
PETRE APOSTOLESCU: Da! De minuni este vorba! Atunci cand exista apasarea tiraniei, vin si minunile izbavitoare! Ceea ce traim noi aici, in Ploiesti, este o republica nascuta pe cale naturala! Si de aceea ea va dainui la fel de mult cat va tine si trezia cetateneasca a natiunii! Iar o natie desteptata la simt cetatenesc asa ramane pururea, pana la capatul vremilor!
(Taraful incepe sa cante Desteapta-te, romane. Dupa cateva acorduri se opreste, in falsetto.)
PETRE APOSTOLESCU: Daca ar fi sa merg pe acelasi drum in lupta pentru republica noastra, cea nascuta in aceste minunate zori, la fel as face tot ce-am facut pana acum! Si stiti de ce? Pentru ca acesta este raspunsul pe care il dam noi tiraniei! Poftim! De aia! (Dupa ce rosteste aceste cuvinte, sare de pe tribuna improvizata, in uralele generale, oarecum neasteptat.)
(Multimea se strange roata in jurul tribunei. Asteapta acum cu mare curiozitate pe viitorul vorbitor.)
POPA NAE (se suie cu oarecare greutate pe tribuna improvizata): Iubiti credinciosi! Ne gasim impreuna in aceste zori minunate ca si cum am fi petrecut impreuna dupa o noapte la slujba. Si, intr-un fel deosebit, slujba a fost! Ne gasim impreuna, ca si cum am fi o mare familie. Dragostea care se simte azi, aici, ne-a adus pe toti impreuna, pentru o lucrare de inima, o lucrare de credinta.
(S-a facut o liniste mormantala in Piata Unirii. Pe fundal, tambalagiul tarafului ciupeste coardele, ca si cum ar cauta sa sune cum trebuie. Acesta-i singurul sunet care turbura cuvantarea.)
POPA NAE: Cum va simtiti voi, iubiti credinciosi, cand va ganditi ca tara e ocarmuita de un papistas?
(Parca s-ar fi dezlegat baierile sacului cu huiduieli, fluieraturi si sudalmi.)
POPA NAE: Despre asta e vorba, iubitilor! Voda Carol a fost intrebat in mai multe randuri daca n-ar vrea sa se impamanteneasca si el, sa fie una cu acest popor. Dar nu, credinta lui e de papistas. Nu avem nimic cu el, poate sa fie papistas acolo, in Prusia, in castelul de unde a venit! (Urale de aprobare.) Duca-se! (Aplauze.) Multe intrebari ne trec prin minte acum. Ne gandim cu totii cum o fi mai bine pentru tarisoara noastra, pentru Romania. Unii cred ca e mai bine sa fie republica si puterea sa fie a poporului drept-credincios. Altii cred ca e mai bine sa avem domn, iar daca e pe asa, dragilor, noi spunem doar atat: sa fie un domn aproape de popor! (Urale.) Un domn care sa inteleaga poporul! (Urale.) Sa faca si el crucea cum o face poporul! (Urale.)
O VOCE: Ala-i dracu’ gol! Nici nu-si face cruce!
POPA NAE: Dar macar un domn de ginta latina sa fie! Daca nu pravoslavnic, macar de-un sange cu noi! (Urale care se aud pana departe.)
CANDIANO (care tocmai a revenit langa tribuna si abia-si trage sufletul, pentru ca a alergat de la cladirea Prefecturii pana la tribuna): Bravo, parinte! Dumneata vorbesti cel mai bine!
POPA NAE: Ce-o fi mai bine pentru tarisoara noastra? Republica sau monarhie? La pasiunile pe care le-adapostim noi in san, iubiti credinciosi, grea e despartirea aceasta intre doua cai asa de diferite! Tot timpul sufletul nostru va fi sfasiat de aceasta imparteala. Dar o treaba stim: asa nu se mai poate! (Apoi, cu grele cazne, incepe lucrarea darii jos de pe tribuna.)
DIDINA: Nu se mai poate!
O VOCE: Jos tiranul!
CANDIANO (dand tonul scandarilor): Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te!
MITICA CALINESCU (urcand in locul parintelui pe tribuna): Ati auzit ce a spus parintele?! Asa e?
(Se scandeaza mai departe „Li-ber-ta-te!“.)
Aplauzele si uralele nu mai contenesc. Aerul minunat al diminetii incepe sa se amestece cu un fum cu miros placut, pentru ca mai multe gratare au fost instalate de carciumar pe iarba. Lumea se uita si vede ce se pregateste. Inimile, aprinse de entuziasm, culeg o bucurie in plus, pentru ca exista si bucurii ale simturilor, nu doar duhovnicesti bucurii republicane.
Mitica Calinescu are de acum cuvantul. Haina ii atarna intr-o parte, cravata e pe jumatate desfacuta si unul dintre nasturii de la camasa s-a dus, ca si cum ar fi venit de la alegeri.
CARTEA
In dimineata zilei de 8 august 1870, proclamarea furtunoasa a republicii in Ploiesti, insotita de ocuparea catorva institutii ale urbei, se transforma cu iuteala in chermeza: la raspantii se desfunda poloboace de vin, iar in centrul orasului lumea petrece in sfarait de gratare si muzica de taraf. In dupa-amiaza aceleiasi zile, un batalion adus cu trenul pune capat republicii. Nu exista victime, iar procesul celor care au instigat la tulburari se incheie cu achitarea inculpatilor. Republica este o reconstituire literara a evenimentelor pornind de la o varietate de surse, intre care documente din perioada procesului, memoriile lui Al. Candiano-Popescu – principalul acuzat – si mai ales o scurta scriere satirica, Boborul, a lui Caragiale, pe atunci tanar copist la judecatoria din Ploiesti. In aceasta calitate, Iancu Caragiali asista la investigatiile care au urmat evenimentelor si observa ca toate partile implicate deformeaza realitatea. Intamplarile din timpul republicii de la Ploiesti spun multe despre viata politica romaneasca, despre romani ca fiinte politice. Iar faptul ca tanarul Caragiale a fost de fata la acele scene e de o mare importanta pentru noi toti, caci experienta lui de atunci influenteaza pana azi felul in care romanii privesc politica si pe politicieni.
AUTORUL
BOGDAN SUCEAVA, nascut pe 27 septembrie 1969, la Curtea de Arges. In prezent, profesor la California State University, Fullerton. Autor de articole de matematica si de istorie a matematicii. Membru al Pen Club West USA din 2005. Volume publicate (proza si eseu): Teama de amurg (1990), Sub semnul Orionului (1992), Imperiul generalilor tarzii si alte istorii (2002, 2003), Bunicul s-a intors la franceza, istorii (2003, 2008), Venea din timpul diez (Polirom, 2004, 2010, 2014), Miruna, o poveste (2007), Distante, demoni, aventuri (2007), Vincent nemuritorul (2008), Noaptea cand cineva a murit pentru tine (Polirom, 2010), Sa auzi forma unei tobe (2013), Memorii din biblioteca ideala (Polirom, 2013). Eseul sau A Medieval Mystery: Nicole Oresme’s Concept of Curvitas, scris impreuna cu Isabel Marie Serrano si publicat initial in Notices of the American Mathematical Society (2015), a fost inclus in volumul Best Writings on Mathematics 2016, Princeton University Press.