2.
Ies chior de somn sa-mi beau cafeaua pe scarile din fata casei. {i vad in departare, o strada mai la vale, vreo trei copaci incarcati cu mere galbene. Aproape cate frunze, tot atatea mere. Ma enervez, pentru ca dintotdeauna ma enerveaza astia care nu-si strang merele. Aveam si eu o profesoara in generala care nu-si culegea merele din curte, treceau copiii de la scoala si se uitau cu limba scoasa la gard, la merele galbene din copacul de dincolo, chiar si la o luna dupa ce cadea prima zapada. Nu-ti plac merele, cheama, nene, niste copii sa le culeaga! Poftiti, intrati si le luati, mie nu-mi trebuie! Apoi mai beau niste guri de cafea si ma calmez: observ ca merele alea din copacii indepartati sunt, de fapt, golurile dintre frunze prin care se vede un gard galben.
3.
— Crede-ma. E oglinda.
— Fugi de-aici! Nu-i oglinda, e sticlete.
— Sticlete, pe dracu! ~n cel mai rau caz, e batca.
— ~n cel mai bun, gurgusel, zic eu.
— Habar n-ai! Nici nu stii ce-i ala un carasior.
— Ma-nveti tu pe mine? Carasiorul e carasior…
Pe-o ploaie ca asta, de-ti stinge tigara din gura, comentam un peste cat palma, intorcandu-ma de la pescuit cu tata. {i cand am ajuns in sat de la iaz, n-am avut curaj sa tinem drumul, am luat-o prin fundul gradinilor, sa nu rada lumea de noi, de ce-am prins.
4.
Mama si tata au obsesia secetei, parca ar trai la marginea desertului. Cam de fiecare data cand ploua, mama imi spune la telefon, pe ton dramatic: „Poate ploua la voi. La noi n-a dat nici o picatura de ploaie. Doar s-a intunecat oleaca cerul“. Dupa atatea ploi, i-am scris pe Facebook: „Sa nu-mi spui si acum ca n-a dat o picatura de ploaie pe la tara“. Iar raspunsul a fost: „A dat, slava Domnului. Ploua si in casa“.
5.
Nimic nu se compara cu dormitul juma de ora, invelit cu o esarfa, cu genunchii la gura, pe bancheta din spate a masinii, cu capul pe manerul interior al portierei si cu o catarama de la centura de siguranta in coaste, in parcarea muzeului, intre doua evenimente FILIT. Te trezesti alt om.
6.
O mamica tocmai mi-a povestit cu entuziasm ca are un copil destept, dar caruia nu-i place si punct sa citeasca. Acel copil a fost la intalnirea clubului Alecart cu Veronica D. Niculescu si Radu Paraschivescu, sa vada si el, din curiozitate, cum arata niste scriitori. Dupa intalnire, si-a cumparat pentru prima data in viata o carte, din proprie initiativa, si a vrut autograf pe ea. A doua zi a vrut neaparat sa nu rateze intalnirea cu Marina Stepnova si Hanne Ørstavik. Am mai auzit zeci de povesti de genul acesta de la parinti care si-au vazut copiii citind pentru prima data in viata dupa ce au fost la FILIT. Acesta-i cel mai mare castig al festivalului.
7.
Imi schimb cauciucurile de vara cu alea de iarna. Stau la coada undeva la marginea orasului.
Imi vine randul, mecanicul ridica o laterala a masinii cu cricul, scoate doua roti. Fumez. Dupa cateva minute, vad un cetatean care se plimba cum paraseste trotuarul, merge si se uita cu atentie la osiile dezvelite ale masinii. Ma apropii si eu curios sa-mi dau seama ce naiba vede/vrea. Pleaca, se intoarce si-mi spune:
— Mai tin placutele de frana si iarna asta.
Apoi isi continua nestingherit plimbarea.
8.
Nu ne-a iesit Nobelul pentru literatura, nu ne-a iesit presedintele Americii. Oare spre ce eveniment global in a carui ecuatie nu contam ne vom indrepta atentia feisbuchista?
De unde mai scoatem si noi un like in plus? }ara de chibiti, monser.