Coregraful a lucrat pentru Scala din Milano, New York City Ballet, Opera din Paris, iar de ani buni conduce in Franta propria companie, Ballet Preljocaj, in formula de Centru National Coregrafic, la Aix-en-Provence, intr-un edificiu construit special cu aceasta destinatie. Artist complex, Preljocaj a facut cateva scurt- si lungmetraje si a devenit la randu-i subiect al unor filme despre propria munca si al unor carti care-i reflecta si condenseaza universul creator. Impresionanta sa opera, atat ca volum de spectacole – are sezoane cand lucreaza chiar si trei noi productii pe an, ceea ce in Apus e mult –, cat si ca microcosmos artistic e, de fapt, o „topologie a invizibilului“, cum potrivit a fost intitulata o carte care-l portretizeaza (2008).
Cea mai recenta creatie (septembrie 2016) a lui Angelin Preljocaj, Fresca, invitata la Festivalul National de Teatru din acest an, a fost o incantatoare experienta coregrafic-plastic-muzicala in lumea indepartata geografic si cultural a continentului asiatic. Realizata dupa basmul chinezesc The Painting on the Wall, Fresca transcrie in limbajul corporal contemporan o intreaga filosofie a existentei.
Preljocaj a revenit ciclic la poetica stravechilor povesti ale lumii, ca la o importanta sursa de inspiratie. In 1995 a coregrafiat L’Anoure; in 2008, Alba ca Zapada; in 2010, Siddharta ; acum Fresca. In Alba ca Zapada, prezentata de asemenea in turneu in Romania cu ceva timp in urma, a si dansat pe muzica lui Gustav Mahler, in costumele lui Jean Paul Gaultier. In toate aceste creatii, povestea coregrafica pe care o perfecteaza, de regula cu dramaturgi specializati, fie ei scenaristi de film, oameni de teatru sau scriitori, conserva intr-o structura solida liniile generale ale storytelling -ului si le transleaza in codurile dansului modern. Dimensiunea lirica, polistratificarea semantica a acestor depozite de stravechi intelepciuni care sunt basmele lumii, capata tridimensionalitate scenica prin corporalitate, video, lumina, sonoritati. The Painting on the Wall dezvolta tema unei frumoase, dar imposibile povesti de dragoste dintre un razboinic si o tanara pictata intr-o fresca, punand in discutie raporturile fine, complicate dintre realitate si fictiune, granitele unor domenii existentiale. Coregraful zice ca hermeneutica acestei superbe povesti descoperite intr-o lume atat de diferita de a noastra are legatura cu celebra pestera a lui Platon, cu umbrele din caverna cunoasterii, orientandu-ne receptarea spre aceasta zona a gnoseologiei, a fascinatiei exercitate de necunoscut asupra mintii umane, a curiozitatii, a puterii iluziei. Cu adevarat, textura scenica te poarta ca privitor intr-un perimetru oniric, care ingaduie ochiului sa priveasca mai intai printr-un ecran semitransparent asezat intre sala si scena, indemnand mintea si sufletul sa completeze prin imaginar ceea ce e doar intrezarit. Pe acest paravan, apoi pe fundal, curg alene proiectii redand miscarea la ralenti, zoom-ata, a unor suvite de par, intr-o coregrafie cinematica atent studiata, consonanta cu aceea a dansatorilor. Parul fetelor, altadata, si inca si azi in culturile traditionaliste, semn al senzualitatii, e evocat in spectacol via imagine sau in plan real, lung, despletit sau impletit in „franghii“ devenite obiecte scenice. Podoaba capilara iese din obisnuit si capata putere de simbol.
Fresca e jocul continuu pe care Angelin Preljocaj il face intre dincoace si dincolo, vizibil si invizibil, intr-o incetosare intentionata, la realizarea careia a contribuit prin lumini ingeniosul Eric Soyer, eclerajistul care sculpteaza lumina si in spectacolele lui Joël Pommerat. Lumina-obscuritate-intuneric, trepte de luminozitate, ascuns-dezvaluit sunt contrastele si gradele prin care echipa de realizatori conduce vizual si fictional publicul.
Dansatorii Clara Freschel, Nuriya Nagimova, Nagisa Shirai, Anna Tatarova, Yurié Tsugawa, Sergi Amoros Aparicio, Marius Delcourt, Antoine Dubois, Jean-Charles Jousni, Fran Sanchez au un extraordinar control al propriului corp, etalat in grafii dansate deloc ermetice, generatoare de metafore, intr-o coregrafie ce pune in valoare frumusetea umana. Interpretii sunt in egala masura minunati in solouri, duete sau momente de grup, executand o coregrafie serafica, in care trupurile lor devin purtatoare ale unei bogate simbolistici. Nu din categoria celor abstracte, reci, ci din gama acelora care ating fix afectivitatea. Pe muzica lui Nicolas Godin, o compilatie remixata de genuri diverse, omogena in spiritul ei.
Fresca lui Angelin Preljocaj are ceva din stranietatea operelor picturale asiatice, de miniatura lucrata precis, in tonuri romantice, exotice, vintage. De la care e dificil sa-ti iei ochii, care te retine hipnotic. Pe care, cu cat o privesti mai indelung, cu atat ti se pare ca n-ai inteles-o suficient de cuprinzator si care-ti induce mareic stari inedite.
FOTO: Adi Bulboaca