De ce eram amuzat: ideea imi aducea aminte de esecurile rasunatoare din mandatul Razvan Theodorescu, cind cel poreclit de jurnalistii ieseni „ministrul ruinelor” il luase pe colegul de partid (si marele regizor in acelasi timp) Sergiu Nicolaescu si voia sa duca cinematograful la sat. Asta, desigur, dupa ce la oras treburile fusesera pe deplin „aranjate”.
Citez dintr-un document oficial al Ministerului, din 2004: „In anul 2003 a fost declansat, in regim experimental, proiectul «Cinematograful la sate», prin dotarea cu logistica moderna specializata a unor camine culturale, fiind alocate, in acest sens, peste 17 miliarde de lei (vechi – n.r.). Proiectul este menit sa asigure reabilitarea si relansarea mijloacelor de formare si educatie permanenta la sate, prin intermediul cinematografului. Programul implica dotarea cite unei comune din 15 judete ale tarii, la sfirsitul anului 2003 si inceputul anului 2004, cu cite un sistem ultraperformant de tip DVD proiector, astfel incit tehnologia cea mai noua sa fie accesibila, cu precadere, tineretului de la sate”.
„Cintarea Romaniei” rurala
N-as sti foarte bine sa va raspund ce s-a ales din planul lui Theodorescu, dar nu cred ca gresesc prea tare vestindu-i esecul. Diferenta intre ideile theodoresciene si cele iorgulesciene pare sa fie insa una clara: cele din urma vor fi finantate cu bani grei si de la bugetul de stat si de la Uniunea Europeana. 400 de milioane de euro reprezinta o investitie majora intr-o zona lasata de izbeliste: cultura de la sat.
Cei mai multi bani, din cite se pare, se vor duce pe reabilitarea cladirilor, iar din ce mai ramine se vor finanta si proiecte. Avem toate motivele sa salutam hotarirea cu care Ministerul Culturii s-a luptat ca Guvernul Romaniei sa aprobe ordonanta ce consfinteste proiectul. Avem toate motivele, totodata, sa ne indoim ca rezultatele se vor vedea imediat sau macar in 2007. Vorbim despre o zona in care, prin cultura, s-a inteles inainte de 1989 un soi de „Cintarea Romaniei” rurala. Din cele consemnate de colegii mei in reportajele realizate pentru acest dosar, majoritatea primarilor se si vad fericitii organizatori ai unor sezatori literar-artistice, altfel foarte potrivite pentru mileniul III. Tot din reportaje reiese ca sefii judeteni de la Cultura, buimaci, asteapta indicatii pretioase de la „centru”, exact ca-n vremurile bune. „Asteptam Programul!”, spune conducatorul iesean al Directiei pentru Patrimoniu. „Noi asteptam instructiuni de la MCC”, spune directorul de la Ilfov. Iar la nivel de sat, pina la aceasta ora, singura „metoda de comunicare” in teritoriu a ramas zvonul.
Pentru a-i scoate pe sateni din „Evul Mediu”, vorba domnului Iorgulescu, e nevoie si de acest proiect, pe care „Suplimentul de cultura” il va monitoriza indeaproape. Dar prin ce minune in caminele proaspat varuite nu vor avea loc manifestari precum cele declarate prin 2004 de MCC: „Spune, spune, fir de iarba!”; „Fii ai satului brailean in constiinta nationala”, „Serbarile cartofului la slovaci”, Editarea revistei culturale „Dropia”, „Personalizarea orasului Calarasi”, „La o cana cu vin” in Giurgiu, Concursul National de umor „Cucuruz, malai de toamna”?